Viermişorii intestinali, mici şi răi

Foto © Halfpoint - Fotolia.com

Foto © Halfpoint - Fotolia.com
Foto © Halfpoint – Fotolia.com

Nu ne putem creşte copiii sub un clopot de sticlă, oricât ne-am dori să-i apărăm de relele din lumea înconjurătoare. Printre acestea, mai ales în cazul prichindeilor ce frecventează o colectivitate, vermişorii intestinali nu sunt o raritate.

Potrivit datelor statistice, la vârsta de 1,5-3 ani, organismul a 80% dintre copii este invadat de aceşti musafiri nepoftiţi, paraziţii intestinali. Varietatea acestora este foarte mare, cei mai frecvenţi fiind ascarizii, oxiurii şi giardia.
Ascardioza
Este provocată de ascarizi, de- numire pentru ceea ce popular numim a fi limbricii, viermi cilindrici, cu lungimea de 15-35 cm, de culoare alb-gălbuie, adesea semitransparenţi. De obi- cei, se localizează în intestinul subţire, fără a se fixa de peretele acestuia, mişcându-se în permanenţă în direcţia opusă celei a bolului alimentar, din care cauză sunt greu de depistat prin analiza materiilor fecale. Dacă boala nu este sesizată şi tratată la timp, copilul poate suferi de malnutriţie, ascazirii împiedicând absorbţia unor nutrienţi.
Simptome. În faza de migraţie pot apărea tulburări respiratorii şi alergice, dureri de cap, de articulaţii, febră, urticarie, mâncărimi ale pielii şi ale nasului. În faza intestinală, manifestările depind de numărul paraziţilor şi de sensibilitatea gazdei: lipsa poftei de mâncare, colici, balonări, jenă abdominală, diaree sau constipaţie, vărsături, nervozitate.
Tratament. Întrucât organismul nu poate elimina singur paraziţii, tratamentul medicamentos este indispensabil.
Oxiurază
Produsă de viermi intestinali denumiţi oxiuri, oxiuraza este cea mai des întâlnită dintre parazitozele intestinale la copii. I se mai spune şi „boala mâinilor murdare”, copilul putându-se infesta, atât prin consumul de alimente contaminate, cât şi ducând la gură mâinile nespălate. Ouăle oxiurilor traversează tubul digestiv şi se transformă în larve, apoi în viermişori de culoare albă ce pot atinge o lungime între 2 şi 10 mm. Femelele fecundate migrează în rect, trec de sfincterul anal şi se fixează pe marginea anusului, depunându-şi ouăle în pliurile acestuia. Acest lucru, care se întâmplă de obicei în cursul nopţii, provoacă mâncărimi, determinând copilul să se scarpine, ceea ce poate conduce la auto-infestare, ouăle ajungând de pe mâinile lui din nou în organism.
Simptome. Mâncărimi în zona anusului, mai ales noaptea şi spre dimineaţă, înroşirea pielii sau iritaţii la nivelul acestuia, mâncărimi la nivelul vulvei la fetiţe, irascibilitate, somn agitat, oboseală, nervozitate, dureri abdominale, diaree. La fetiţe pot apărea şi infecţii ale organelor genitale.
Ouăle embrionate, care pot supravieţui pe haine, pe lenjeria de pat, pe jucării, pe sol, pe mâini, pe diverse suprafeţe, devin infestante după un interval relativ scurt, de doar câteva ore.
Tratament. Se recurge la ad-ministrarea unui medicament antihelmitic, de obicei în doză unică, tratament ce trebuie urmat de toţi membrii familiei. După două săptămâni se repetă examenul de scaun, iar dacă paraziţii sunt încă prezenţi se repetă tratamentul.
Giardiaza
Este produsă de microorganisme parazite numite lamblii sau giardia, care se localizează cel mai adesea în intestinul subţire, putând însă invada şi căile biliare şi vezicula biliară. Afectează mucoasa intestinală, dereglând astfel procesul digestiei, al absorbţiei proteinilor, lipidelor şi glucidelor. În forma acută a bolii, copilul face febră, este apatic, are senzaţie de vomă, scaunele devin apoase, spumoase. Uneori poate apărea şi o erupţie pe piele. Prezenţa îndelungată a lambliilor în intestin duce la intoxicaţia organismului.
Simptomele intoxicaţiei: tegumente palide, ochi înlăcrimaţi, copilul oboseşte repede şi se plânge de dureri de cap. Uneori apar dureri abdominale, în special în partea dreaptă, care se intensifică după consumul alimentelor bogate în grăsimi. Scaunul este neregulat, diareea alternând cu constipaţia. Un semnal de alarmă, care indică probleme digestive, îl constituie limba încărcată.
Tratament. Deoarece simptomele lambliozei sunt asemănătoare cu ale altor boli ale stomacului şi intestinului, diagnosticul poate fi stabilit, în urma confirmării prezenţei paraziţilor printr-un examen coproparazitologic, numai de medic, care va recomanda un preparat antihelmitic, în doză unică, pentru toată familia.

TEST

  •  Copilul oboseşte foarte repede, e mai tot timpul moleşit?
  •  I-a scăzut pofta de mâncare sau, dimpotrivă, ar mânca întruna?
  •  Se plânge adesea că-l doare capul sau are ameţeli?
  •  Este palid, are cearcăne, albul ochilor are o tentă gălbuie?
  •  Salivează din abundenţă, mai ales în timpul nopţii?
  •  Se plânge de crampe dureroase în jurul buricului sau în abdomen, fără o localizare precisă, care nu pot fi justificate prin ceea ce a mâncat, dureri de muşchi sau încheieturi?
  •  Acuză că-l mănâncă pielea şi nasul?
  •  Are tendinţa de a se tot scărpina în funduleţ?
  •  Se trezeşte frecvent în timpul nopţii, mai ales între orele 2 şi 3 dimineaţa?

Cu cât dai mai multe răspunsuri afirmative la aceste întrebări, cu atât probabilitatea ca organismul prichindelului tău să fi fost invadat de paraziţi intestinali este mai mare. Nu neglija problema, consultă medicul.

OLGA SVEDUNEAC

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*