Vârstnicul şi ceilalţi

Fotolia_14892087
© Lisa F. Young / Fotolia

Unii critici, alţii plini de umor, unii bănuitori şi irascibili, alţii senini şi încrezători. Dacă farmecul tinereţii stă în puterea de a înfăptui orice – afirma Turgheniev – şi în puterea credinţei că poţi orice, taina seniorilor constă în puterea de a dărui – sfaturi, experienţe, valori şi repere, dar mai ales dragoste –, cerând doar să li se păstreze demnitatea

Persoana în vârstă se confruntă cu o etapă de viaţă nouă şi, prin urmare, cu o experienţă nouă, felul în care îmbărâneşte fiindu-i influenţat de atitudinea pe care o are faţă de aspectele vieţii în general. Dar şi de felul cum interacţionează cu ceilalţi, de ambianţa familială, de starea materială, de mediul social. Toate acestea sunt variabile importante care au un impact deosebit asupra personalităţii acesteia.

Nimic nu mai e la fel

Una dintre particularităţile vârstei înaintate, atât a celor bolnavi, cât şi a celor fără serioase probleme de sănătate, o constituie instaurarea unei perioade de dezadaptare socio-psihologică. Modificarea statutului social – ieşirea la pensie, pierderea rudelor apropiate, greutăţi în autogospodărire, scăderea veniturilor – necesită mobilizarea tuturor forţelor, care în această perioadă a vieţii sunt semnificativ reduse, fapt ce are un puternic impact asupra psihicului respectivei persoane. Incapacitatea de a-şi purta singură de grijă în viaţa de zi cu zi o face dependentă de alţii, ceea ce îi scade aprecierea de sine, îi dă sentimentul de neputinţă, uneori chiar lipsa dorinţei de a mai trăi. Instaurarea dependenţei de familie devine evidentă mai ales după apariţia diverselor afecţiuni supărătoare şi relaţiile cu ceilalţi membri ai familiei încep să se complice, atât din punct de vedere economic, cât şi comportamental, şi psihologic.

Particularităţi comportamentale

Psihologul britanic D.B. Bromley a evidenţiat cinci tipologii comportamentale ale persoanelor de vârstă înaintată.
1. Vârstnicul constructiv este echilibrat, calm, senin, mulţumit de contactele emoţionale cu cei din jur. Este critic doar în ceea ce-l priveşte, dar plin de umor şi răbdător în relaţia cu ceilalţi. Percepe bătrâneţea ca pe o etapă a desăvârşirii, este optimist, consideră sfârşitul vieţii ca fiind ceva firesc, fără angoase, fără regrete. Este mulţumit de ceea ce a reuşit să realizeze şi este ferm convins că cei apropiaţi îl vor ajuta în caz de nevoie.
2. Vârstnicul dependent de alţii este pasiv, a abandonat cu totul vechile preocupări, în prezent nemaiavând nici un fel de aspiraţii. Mediul familial este cel care îi dă sentimentul de siguranţă şi, întrucât nu-l stresează nimic, nu se confruntă cu dezechilibre emoţionale.
3. Vârstnicul autoprotector se remarcă prin autosuficienţă, apărat de o „armură psihologică“, plin de el, satisfăcut de realizările în plan profesional. În rest, împărtăşeşte ideile unanim acceptate, fără a-şi exprima propriile opinii, neplăcându-i să vorbească despre nimic personal. Îi este teamă de moarte, dar preferă să nu se gândească la ceea ce urmează, afundându-se în tot felul de activităţi.
4. Vârstnicul revendicativ este furios, agresiv, bănuitor, irascibil, îi asaltează cu tot felul de pretenţii şi vociferări pe cei din jur – rude, prieteni, instituţii publice, societatea în general. Se încăpăţânează să nu-şi accepte neajunsurile condiţiei de vârstă înaintată, îi invidiază pe tineri, se revoltă împotriva morţii, întrucât îi este teamă de ea.
5. Vârstnicul nemulţumit de sine, de ce şi cât a reuşit să realizeze, evită să vorbească despre greutăţile cu care s-a confruntat, încercând să uite nereuşitele ce i-au marcat existenţa. Nu-l revoltă  neputinţele caracteristice vârstei înaintate, acceptându-le, dar, dacă nu-i este satisfăcută nevoia de iubire şi afecţiune, devine depresiv şi autocompătimitor. Priveşte moartea ca pe o eliberare de suferinţă.

Pur şi simplu

Chiar dacă sunt din ce în ce mai neputincioşi, mai uituci, mai cârcotaşi poate, una dintre datoriile noastre morale este să-i respectăm pe cei mai în vârstă, să le fim alături şi să-i ajutăm, atunci când ne sunt părinţi sau rude apropiate, în anii deloc uşori pentru ei ai senectuţii, aportul familiei fiind extrem de important pentru ei. Chiar dacă până mai ieri mama ta îşi petrecea câte o jumătate de zi în jurul aragazului, pentru a-i putea ospăta apoi pe cei dragi cu mâncăruri delicioase, avea grijă ca totul să strălucească de curăţenie, iar acum mâncarea pare a nu mai avea gust, uneori e nesărată, alteori poate chiar arsă, vesela are urme de detergent pe ea, iar chiuveta pete de grăsime, e din ce în ce mai retrasă, parcă nici să vorbească nu mai are chef, nu te grăbi s-o învinovăţeşti de nepăsare şi iresponsabilitate, de delăsare şi lipsă de interes. Înţelege-o. Pur şi simplu îmbătrâneşte. Şi ajut-o să-i fie mai uşor.

OLGA SVEDUNEAC

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*