Transpiraţie excesivă

Fotolia_31337819

Fotolia_31337819
Foto: © Peter Atkins / Fotolia

Este cât se poate de neplăcut să miroşi a transpiraţie. Sigur, foloseşti deodorante şi antiperspirante, doar că… efectele promise de publicitatea ce li se face  s-ar putea să nu aibă nici un efect dacă suferi de hiperhidroză

E firesc să transpiri pe caniculă, când depui efort fizic sau când ai febră. Când vorbim însă de hiperhidroză, ne referim la creşterea anormală a secreţiei sudorale.

Tipuri de hiperhidroză
Hiperhidroza fiziologică constă în creşterea anormală a secreţiei sudorale din cauza hainelor prea mulate pe corp, încălţămintei din piele sintetică, aerului încins şi umed din încăpere. Prin transpiraţie, corpul se apără de supraîncălzire.
Hiperhidroza patologică este o transpiraţie neadecvată, condiţionată de o serie de tulburări neuro-endocrine, fără a fi influenţată de temperatura ambientală, de anotimp sau îmbrăcăminte.
De obicei, este localizată, apărând doar pe anumite porţiuni ale corpului – faţă, palme, axile, tălpi.
Spre deosebire de hiperhidroza patologică primară, aparent fără cauză – când îţi transpiră palmele de emoţie sau îţi apar pete umede sub axilă în timp ce stai la soare –, hiperhidroza patologică secundară se manifestă ca simptom al unei afecţiuni, tratarea acesteia înlăturând-o şi pe ea.

Cauzele hiperhidrozei secundare

  • Tulburări endocrine: hipertiroidie, feocromocitom, diabet zaharat, acromegalie, meno-pauza;
  • Patologii ale sistemului nervos şi tulburări psihoemoţionale: distonie neuro-vegetativă, atacuri de panică, fobie, boala Parkinson, polineiropatie, accident vascular cerebral;
  • Afecţiuni ale sistemului cardio-vascular: cardiopatie ischemică, hipertensiune arterială;
  • Boli infecţioase: tuberculoză, malarie, bruceloză, helmintiază, SIDA;
  • Afecţiuni ale rinichilor;
  • Tumori;
  • Boli genetice;
  • Alcoolism, toxicomanie, intoxicaţii.

De regulă, în caz de hiperhidroză secundară, transpiră tot corpul, indiferent de momentul din zi sau din noapte.
Tratament. În căutarea cauzelor e posibil să trebuiască să consulţi medici de mai multe specializări: endocrinologie, neurologie, boli infecţioase, ginecologie, oncologie. În cazul în care în urma tuturor investigaţiilor cauza transpiraţiei excesive n-a fost depistată, se poate considera că este vorba de hiperhidroză primară ca afecţiune de sine stătătoare, caracterizată prin transpiraţie locală – faţă, palme, tălpi, axile –, deranjantă nu doar prin mirosul specific, ci şi prin eventuala iritare a pielii. Chiar dacă medicina modernă oferă mai multe soluţii pentru înlăturarea acestei neplăceri, nu e chiar simplu să recurgi la ele, tratamentul putând fi de durată, de multe ori necesitând a fi reluat, costurile sunt semnificative. Apoi nu există o părere unanimă a medicilor în ceea ce priveşte tratamentul, unele metode fiind contestate, şi nici nu se cunosc, pe termen lung, efectele asupra organismului.
Pentru cazurile uşoare, poate fi suficient un tratament local cu loţiuni speciale preparate în farmacie, pudre sau spray-uri antiperspirante. Dacă aceste mijloace nu dau rezultatele dorite, soluţia trebuie să vină în urma unei consultaţii endocrinologice sau dermatologice. Cea mai eficientă metodă de blocare a glandelor sudoripare este injectarea zonelor cu probleme cu toxină botulinică. În cazuri mai grave, se poate recurge la secţionarea nervilor care cauzează transpiraţia sau chiar la eliminarea glandelor sudoripare din zona axilelor.

Cum te ajuţi

  • Elimină din alimentaţie produsele ce conţin cofeină şi teobromină – frunze de ceai, cafea, cacao, ciocolată, cola – care stimulează transpiraţia.
  • Mestecă frunze de pătrunjel, contribuie la diminuarea sau chiar neutralizarea mirosurilor neplăcute.
  • Bea zilnic câte o cană de ceai de salvie, în reprize mici pe tot parcursul zilei, te va ajuta să reduci semnificativ activitatea glandelor sudoripare, mai ales dacă transpiri excesiv din cauza emoţiilor sau a unei stări tensionate.
  • Respectă normele de igienă: duş de două ori pe zi, haine confortabile, lejere şi doar din fibre naturale, încălţăminte din piele naturală, de măsură potrivită.
  • În loc de antiperspirant poţi folosi alcool sanitar, oţet alb, soluţie pe bază de extract de hamamelis – are efect calmant, astringent şi antiinflamator –, pudră de talc pentru bebeluşi sau bicarbonat de sodiu.
  • Stoarce sucul de la o bucată de gutuie, după ce ai dat-o pe răzătoare, şi aplic-o prin tamponare şi frecare în zona subsuorilor.

Deodorant sau antiperspirant?
Depinde ce urmăreşti: să înlături mirosul neplăcut de transpiraţie sau s-o împiedici să se formeze. Deşi nu puţini sunt cei care cred că deodorantele şi antiperspirantele au acelaşi efect, aceste produse sunt diferite. Deodorantele sunt produse cosmetice care maschează mirosurile cauzate de transpiraţie, pe când antiperspirantele împiedică producerea acesteia, urmărind aşadar modificarea unei funcţii fiziologice prin astuparea canalelor sudoripare de către astringenţii puternici pe care îi conţin. Un antiperspirant de calitate trebuie să reducă cu cel puţin 25% cantitatea de transpiraţie.

OLGA SVEDUNEAC

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*