Specializarea emisferelor cerebrale

21995566
Foto: © Robert Lehmann / Fotolia

21995566
Foto: © Robert Lehmann / Fotolia

Unii dintre noi se remarcă prin gândire logică, alţii prin creativitate. De ce nu prin amândouă în aceeaşi măsură?

Ni se pare firesc că trebuie să ne dezvoltăm memoria, atenţia, intelectul, să ne aducem şi menţinem corpul în formă maximă. Dar oare de ce nu ne-am îndrepta atenţia şi asupra creierului, de care depind toate acestea? Doar corpul nu se va dezvolta şi nu se va perfecţiona dacă nu-şi va face mai întâi loc în creier ideea de a se acţiona în acest sens.

Emisfera stângă, emisfera dreaptă
Creierul este format din două emisfere: stângă şi dreaptă. Fiecare cu atribuţiile ei. E cunoscut faptul că emisfera stângă „deserveşte“ partea dreaptă a corpului – primeşte informaţii de la ochiul drept, urechea dreaptă, mâna dreaptă, piciorul drept etc. –, iar cea dreaptă, de la ochiul stâng, urechea stângă, mâna stângă, piciorul stâng. Specializarea lor nu se limitează însă doar la atât, iar funcţiile pe care le îndeplineşte fiecare în parte sunt atât de diferite, încât am putea asemăna activitatea creierului cu întâlnirea dintre un om de ştiinţă şi un artist.
În emisfera stângă sunt localizaţi centrii limbajului, ea fiind responsabilă de capacitatea noastră de a citi, de a scrie, de a face raţionamente, de a gândi logic, de a analiza şi clasifica. Prin ea, orice percepţie se traduce în reprezentare logică, semantică şi fonetică. Individul a cărei emisferă dominantă este cea stângă comunică cu exteriorul pe baza unui cod logico-analitic, este preocupat să numească obiectele şi evenimentele, să le clasifice, să caute explicaţii pentru orice.
Profesii ce implică folosirea emisferei stângi: matematician, fizician, inginer, economist, administrator, medic, jurist.
Emisfera dreaptă este sediul reprezentărilor non-verbale. Individul a cărui dominantă este emisfera dreaptă vede în spaţiu, are spirit de sinteză, îşi exprimă rezultatele cunoaşterii în imagini, recurge la asociaţii de idei, reconstruieşte informaţiile cumulate într-un tot unitar, judecând faptele în funcţie de context, nu izolat de acesta. Este imaginativ şi intuitiv. Profesii ce implică folosirea emisferei drepte: muzician, dan-sator, scriitor, psiholog, sculptor, expert în relaţii umane, filosof, actor.

Dominaţie păgubitoare
Dominaţia unei emisfere asupra celeilalte afectează modul nostru de a percepe lumea. În cazul unora mai activă este emisfera stângă, a altora cea dreaptă, iar a celor mai norocoşi amândouă deopotrivă. Câştigători sunt, fireşte, aceştia din urmă. Doar ei îşi vor putea folosi la maximum întregul potenţial.
Dacă emisfera stângă este locaşul gândirii logice, cea dreaptă ne ajută să generăm idei noi. Poţi fi însă un foarte bun matematician, să zicem, având bine dezvoltată emisfera stângă, dar să nu fii în stare să aduci nimic nou în acest domeniu de activitate. Cum la fel de bine poţi fi un excelent „generator de idei“, risipindu-le în dreapta şi-n stânga, fără să fii în stare să pui vreuna din ele în practică, din cauza incorcondanţei şi a lipsei de logică a acţiunilor. De ce se întâmplă aşa? Unul şi acelaşi mare neajuns stă în calea reuşitei fiecăruia: dezvoltarea armonioasă a ambelor emisfere cerebrale, creierul funcţionând optim doar atunci când acestea conlucrează perfect.

Şi logică, şi intuiţie
Din copilărie începând, toţi cei care ne ajută „să creştem mari“, fie ei părinţi sau educatori, depun toate eforturile pentru a ne determina să ne stimulăm emisfera stângă, să gândim logic, să analizăm, să clasificăm. Nu la fel de preocupaţi sunt şi de a ne încuraja măcar să visăm cu ochii deschişi, să încercăm să găsim soluţii şi prin a recurge la intuiţie, nu doar la logică, să ne exprimăm sentimentele şi trăirile.
Dacă vrem să ne dezvoltăm intuiţia, trebuie să învăţăm să ne folosim emisfera dreaptă a creierului. Cum? Încercând să o stimulăm, învăţând să gândim şi altfel decât am fost învăţaţi la şcoală. Cu alte cuvinte, delectându-ne cu activităţi care „stârnesc“ partea dreaptă a creierului. Nu-i nevoie să-ţi cumperi şevalet, pentru a te apuca de pictură, e suficient să mergi la o expoziţie, să admiri un tablou, încercând să-ţi ima-ginezi în ce stare l-a pictat artistul, dând atenţie trăirilor pe care ţi le provoacă o operă de artă, te poţi delecta ascultând muzică clasică, de exemplu, chiar dacă nu ai cunoştinţe în domeniu şi nici măcar ureche muzicală, poţi dansa, chiar dacă nu te vei înscrie niciodată într-un ansamblu de dansuri, poţi medita, poţi visa cu ochii deschişi.

OLGA SVEDUNEAC

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*