Reflexele nou-născutului

Fotolia_13606909

Foto: © Sabimm / Fotolia

Reflexele cu care este înzestrat nou-născutul constituie un dar neprețuit
de la natură, care îi permite copilului să se adapteze rapid
și eficient la lumea înconjurătoare

Le este cunoscut tuturor mamelor că în primele luni de viață copilul poate să înoate și să se scufunde în apă: el își ține respirația și își strânge pleoapele atunci când apa îi nimerește în ochi. Poate face aceasta datorită reflexelor în-născute, așa-numitele reflexe necondiționate. Existența reflexelor înnăscute demonstrează că centrii nervoși senzoriali sunt „întregi“. Aceste reflexe dispar la un moment dat și nu pot fi menținute peste această limită. Și nici n-ar avea sens. De exemplu, unui copil care a depășit perioada de alăptare, reflexul de căutare a sânului nu-i mai este de nici un ajutor, motiv pentru care, în al doilea an de viață, acest reflex dispare.

Reflexul de apucare sau palmar

Introdu degetele mari în pumnii copilașului culcat pe spate. Ținându-se de ele, copilul se va încorda ușor, își va ridica capul, își va îndoi brațele, își va sălta ușor umerii, de parcă s-ar pregăti să stea în șezut (deocamdată e prematur să-l aduci în această poziție).
Reflexul de apucare dispare la 2 – 4 luni după naștere.

Reflexul suptului

Un reflex declanșat de atingerea guriței sau de simpla punere a copilului la sân. Dacă îi introduci în gură sânul, biberonul sau degetul, bebelușul va începe imediat, în mod involuntar, să sugă. De altfel, copilul mic suge tot ce-i nimerește în guriță, fie suzeta, degețelul, o jucărie, marginea scutecului…
Reflexul slăbește în intensitate după vârsta de 1 an și dispare definitiv spre 1,5 ani. Obiceiul de a suge „în gol“ în timpul somnului și-l va păstra și în următorii ani, mai ales dacă are somnul profund.

Reflexul de căutare 

Pentru a-l provoca este suficient să-i atingi ușor obrazul sau colțul gurii cu sânul sau degetul, fără a-i atinge însă buzele. Imediat, bebelușul va deschide gura și va întoarce capul în direcția de unde a venit atingerea.
Grimasele pe care le face copilul atunci când medicul sau mama îi provoacă reflexul de căutare trebuie să fie aceleași, simetrice. Dacă nu se întâmplă așa, copilul trebuie consultat de un specialist neurolog: dacă o jumătate a feței reacționează altfel decât cealaltă, se impune excluderea unui traumatism suferit în timpul nașterii și in-flamarea nervului facial.
Reflexul dispare după 3 – 4 luni, când copilul nu mai reacționează la atingerea feței cu biberonul sau mamelonul, ci imediat ce își vede mama că se pregăteăte să-l hrănească.

Reflexul automat de mers

Susține copilul de subsuori, întors cu fața spre tine și sprijină-i capul de ambele părți cu degetele. În această poziție, dacă îl înclini ușor înainte, bebelușul va întinde piciorușele, încercând să pășească. Ideal ar fi să nu-și încrucișeze picioarele, dar chiar dacă nu-i reușește, nu ai motive de îngrijorare.
Dacă acest reflex este absent înseamnă că bebelușul fie are mușchii foarte slab dezvoltați, fie sistemul nervos a avut de suferit. Pășește cu picioarele foarte drepte sau și le petrece unul după altul? Nu se sprijină pe toată talpa, ci doar pe marginea ei, ridicând degetele? Consultă un neurolog!
Reflexul începe să slăbească pe la 1 – 1,5 luni.

Reflexul Babinski sau al degetelor de la picioare

Dacă atingi talpa piciorușului său, micuțul își ridică degetul mare de la piciorul respectiv, iar pe celelalte le desface ca pe un evantai. Dacă acest reflex nu se manifestă, înseamnă că sistemul nervos suferă de anumite „blocaje“. Trebuie să consulți neapărat un specialist neurolog. Reflexul Babinski dispare spre sfârșitul primului an de viață.

Reflexul Moro, de speriere sau de îmbrățișare

Este declanșat de o mișcare bruscă sau de un zgomot puternic. Poate fi provocat, de exemplu, de tragerea bruscă a cearșafului de sub copil, de o lovitură bruscă cu palma pe masa de înfășat, printr-o ciupitură a pielii toracelui. Ca răspuns la acești stimuli bebelușul își întinde tot corpul, depărtându-și lateral mâinile și picioarele. Apoi, imediat, își încrucișează mâinile pe torace, putând chiar să izbucnească în plâns. Verifică dacă bebelușul își depărtează în mod uniform mâinile de trunchi. Dacă nu se întâmplă așa, „vinovat“ este tonusul muscular. Este de dorit ca absența acestui reflex să se observe în primele zile după naștere. Absența lui este semnul unui traumatism la naștere (hemoragie cerebrală, fractură de claviculă, pareză de plex brahial etc.), caz în care reflexul este modificat: unilateral, incomplet, inegal sau chiar absent!
Reflexul dispare după vârsta de 2 luni, dar poate persista până la vârsta de 5 – 6 luni.

ANGELA CÎLȚAN

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*