Râsul, terapie universală

Fotolia_18730495

Fotolia_18730495
Foto: © Ints / Fotolia

Se spune că buna dispoziţie, mai ales când este însoţită de râs, este  o metodă terapeutică foarte eficientă. Nu prea ai motive? Iată câteva care merită toată atenţia

Provocări în fel şi chip
În Roma antică, de exemplu, pentru tămăduirea unor boli, celor suferinzi le era provocat râsul. Este adevărat, printr-o metodă… de tot râsul. Cum altfel am putea reacţiona, dacă nu prin râs, evident, dacă ne-ar gâdila cineva tălpile cu o pană de gâscă?
Un alt exemplu, hazliu, dar nu lipsit de profunzime, ni-l dau eschimoşii. Desigur, li se întâmplă şi lor să se mai şi certe din când în când. Numai că, aprigele dispute se termină întotdeauna într-un mod cu totul neaşteptat. Pentru noi. În nici un caz prin injurii sau acte brutale. Ci printr-o porţie zdravănă de râs, cu hohote şi lacrimi. Datorate bucuriei împăcării, desigur.
La unele popoare africane, provocarea râsului în scop terapeutic le revenea clovnilor-vraci. Care, în cadrul unui ceremonial tradiţional, trebuind să alunge din corpul bolnavului spiritele rele, făceau tot posibilul să le provoace râsul. Restul, urma de la sine.
Cu 500 de ani în urmă, marele chirurg francez Ambrosie Paré a constatat că rănile ostaşilor francezi se vindecau mai repede decât cele ale inamicului aflat în captivitate, cu moralul scăzut. Şi captivi, şi bolnavi era cam mult pentru bieţii soldaţi. Aşa i-a venit lui Paré ideea de a invita trubadurii şi chefliii din împrejurimi să cânte prin saloanele bolnavilor. Uneori chiar îi îmbăta zdravăn şi-i ducea să se dea în spectacol în faţa celor ce urmau să fie operaţi. Reuşeau, desigur, să-i înveselească pe răniţi şi, pentru un timp, chiar dacă de scrută durată, moralul acestora era altul, ceva mai ridicat.

Râdeţi şi surâdeţi  cât mai des
Dincolo de aceste povestiri, recomandarea „râdeţi şi surâdeţi cât mai des posibil“ are şi confirmarea specialiştilor, convinşi de faptul că râsul are efect terapeutic. Pentru că, spun ei, voioşia activează în creier secreţia unor substanţe chimice care acţionează ca nişte calmante şi, în plus, creşte răspunsul imunitar.
Iată şi explicaţia ştiinţifică: centrul declanşator al acestei stări emoţionale, care este râsul, se află în emisfera dreaptă a creierului. El începe prin contracţia muşchilor feţei şi deschiderea gurii, din care ies, în cascadă, numeroase sunete. Aceste hohote de râs, precum amprentele digitale, sunt diferite de la un om la altul. Când se prelungeşte, râsul atrage în acţiune şi alţi muşchi, ale căror contracţii puternice şi succesive antrenează participarea întregului corp. Bucuria este totală. Deplasarea muşchiului diafragm în sus şi în jos contribuie la creşterea ventilaţiei pulmonare, fapt deosebit de important atât pentru oamenii sănătoşi, cât mai ales pentru cei suferinzi de astm bronşic, bronşită cronică, scleroemfizem pulmonar, deformări toracice şi altele. Râsul, precum un masaj lin, pune încet în mişcare organele abdominale şi toracice, fapt ce contribuie la îmbunătăţirea circulaţiei sanguine în zonele respective şi la creşterea unor secreţii glandulare.
Printre beneficiarii râsului s-ar putea număra şi cei care suferă de aerofagie, constipaţie, impotenţă, frigiditate, insomnie. Şi cardiacii, dacă luăm în considerare părerea cardiologilor: râsul funcţionează ca o barieră împotriva bolilor cardiace şi ar trebui să facă parte din tratamentul bolilor de inimă. Ba chiar şi cei se confruntă cu cancerul. În ultimele decenii, numeroase clinici din SUA au inclus pe lista terapiilor împotriva cancerului şi râsul. Şi, susţin medicii americani, rezultatele sunt remarcabile.

Terapia prin râs
Unul dintre susţinătorii acesteia este şi autorul cărţii „Terapia prin râs“, care s-a vândut în peste 50.000 de exemplare, este Lenny Ravich. „Sfatul meu pentru toată lumea este să găsească motive de amuzament şi bună dispoziţie în fiecare zi“, spune Ravich. „Nu încetăm să mai râdem pentru că îmbătrânim. Îmbătrânim pentru că am încetat să mai râdem. Aşa că haideţi să ne permitem să avem vise. Când ne pierdem capacitatea de a visa, murim. Mulţi oameni se plimbă prin jur ca morţii, şi nici măcar nu-şi dau seama de asta. Aşa că, trăieşte-ţi viaţa, dar nu te ataşa de ea. E un dar temporar. Alege iubirea în locul fricii. Opusul iubirii nu este ura. Este frica. Priveşte lumea cu iubire, zâmbete şi hohote de râs, umor şi optimism – şi toate ţi se vor întoarce din abundenţă…“

OLGA SVEDUNEAC

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*