Puiul tău „bea tutun“. Ce faci?

Foto: © laurent hamels / Fotolia

Foto: © laurent hamels / Fotolia
Foto: © laurent hamels / Fotolia

Nici măcar părinţii care fumează nu vor ca printre vicioşi să se numere şi copiii lor. Cu toate acestea, printre adolescenţi, uneori chiar şi la vârste mai mici, fumatul este atât de răspândit, încât nu puţine sunt familiile care se confruntă cu această neplăcere, încercând s-o înlăture

Cum ai putea, ca pă-rinte, să previi instaurarea unei asemenea „îndeletniciri“? Sau ce faci dacă ai aflat că şi copilul tău fumează sau chiar l-ai surprins făcând-o?
Ţine seama, înainte de toate, de constatarea că nici ameninţările părinţilor, nici pedepsele la care au recurs nu i-au ajutat pe copii să se lase de fumat. Cel mai adesea, efectul a fost chiar unul contrar celui dorit. Cu cât mai multe interdicţii, cu atât e mai mare dorinţa de a le încălca. Apoi, nu uita: dacă pentru copilul tău ţigările constituie o tentaţie, e foarte posibil ca, mai devreme sau mai târziu, să nu-i reziste. Fireşte, fără ştirea ta şi având grijă, cât va reuşi, să nu-l surprinzi.

Înainte ca tentaţia să-i dea târcoale
Dacă vrei să-ţi protejezi copilul de acest viciu, trebuie să începi să-i formezi o anumită atitudine faţă de fumat cu mult înainte ca anturajul din anii de adolescenţă să-l ademenească spre un asemenea teribilism.

  1. Lasă-te de fumat! Înainte de a începe să-i vorbeşti despre pericolele fumatului, e important să renunţi la acest viciu, în cazul în care îl ai, altfel, prin propriul exemplu anulezi orice argument teoretic pe care îl expui. S-a constatat că cea mai mare parte a adolescenţilor fumători provin tocmai din familii în care unul sau ambii părinţi fumează.
  2. Discuţie ca-ntre prieteni. Felul în care abordezi subiectul este foarte important. Vor-beşte-i despre efectele negative ale fumatului pe un ton liniştit, într-o atmosferă cordială, fără să ridici tonul, fără să încerci să-l sperii, cu atât mai puţin să-l ameninţi sau să-l şantajezi. Pur şi simplu expune-i efectele negative ale unui asemenea obicei, dând eventual şi exemple care să-ţi confirme spusele. S-a constatat că, nu puţini sunt copiii, în mod special la vârsta adolescenţei, rebeli de felul lor, care s-au apucat de fumat tocmai din dorinţa de a le face în ciudă părinţilor.
  3. Amintiri din propria adolescenţă. Îi poţi vorbi copilului despre întâmplări din trecutul tău legate de ţigări, despre faptul că şi cu ani în urmă în anii de şcoală mulţi erau tentaţi să se apuce de fumat, printre care te-ai numărat şi tu poate, ceea ce nu înseamnă însă că au făcut-o sau că le-a devenit un obicei.

Se numără deja printre fumători
Dacă ai aflat sau l-ai surprins că fumează, înainte de a lua o atitudine, ar fi bine să cauţi să înţelegi de ce anume o face.
De obicei, adolescenţii încearcă să fumeze fie din curiozitate, fie copiindu-i pe adulţi, fie pentru că fumatul li se pare ceva nemaipomenit, având impresia că fumând sunt mai „cool“, că îi ajută să se integreze în colectivitate, nevrând să se deosebească de ceilalţi colegi şi prieteni. Asta, pentru a şti cum să abordezi subiectul şi cum să-l determini să n-o mai facă.

  1. Ascunde ţigările. Dacă eşti fumător, nu ţine ţigări nici în casă, nici prin buzunare, pentru a nu-i facilita accesul la ele.
  2. Nu te justifica. Tu, ca părinte, nu trebuie să te justifici în faţa copilului, explicându-i că fumatul este o treabă de adulţi. Imaginea adultului este şi aşa foarte atrăgătoare pentru el. Asociind ţigara cu imaginea adultului, un ideal pentru el, copilul va face tot posibilul să se apropie cât mai repede de ea, să fie „ca cei mari“, chiar dacă e doar impresia lui.
  3. Fără agresivitate. Nu te enerva şi nu-i ţine predici. Vorbind cu copilul despre fumat, adoptă un ton liniştit, în nici un caz nu te răsti la el. E foarte important ca, analizând toate „avantajele“ şi neajunsurile fumatului, să încerci să fii obiectiv şi nu să-i negi argumentele „pro“, de vreme ce copilul tocmai pe acestea le vede, chiar dacă sunt doar ale lui. Este foarte important să le înţelegi şi tu, tocmai pentru a le putea combate, anulându-i astfel motivaţia.
  4. Caută modele. Poţi încerca să-i explici că în cele din urmă şi un individ care nu fumează poate fi „cel mai tare“ într-o colectivitate sau alta. N-ar fi rău dacă i-ai putea face cunoştinţă chiar cu persoane care au dobândit succese într-un domeniu sau altul şi care nu fumează, i-ar putea deveni modele demne de urmat.
  5. La psiholog, cu tact. În unele cazuri, foarte utilă poate fi şi consultarea unui psiholog, abordarea acestui aspect însă necesitând multă prudenţă şi delicateţe, pentru a nu provoca un refuz categoric din partea copilului.

Ce îl trădează?
Când intră în casă, se duce mai întâi la baie, ceea ce, cu ceva timp în urmă, nu obişnuia să facă, ca să se spele pe dinţi, de unde iese cu o respiraţie foare proaspătă, eventual mirosindu-i a mentol, iar mâinile a săpun. Evită să-ţi vorbească de aproape şi să te privească în ochi, ceea ce parcă n-o făcea înainte, întrucât ştie că face ceva ce n-ai încuviinţa, hainele îi miros a tutun, a început să tuşească, iar vocea i-a devenit oarecum răguşită.

OLGA SVEDUNEAC

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*