Poveţe pentru prima lui tabără

Fotolia_6370040

Foto: © Glenda Powers / Fotolia

Taberele îl învaţă pe copil să se adapteze la nou, la colectiv, să devină mai sociabil, mai tolerant, mai receptiv, să-şi consolideze încrederea în sine, autocontrolul şi să înveţe din propriile experienţe sau cum s-ar spune în termeni mai actuali, să-şi crească EQ-ul (inteligenţa emoţională)

Cu mult timp înainte de plecare, când ai participat la entuziasmul lui şi ai consimţit să îl înscrii în prima tabără, nu te-ai gândit că, pe măsură ce data plecării se apropie, te vor copleşi atâtea emoţii şi griji. Nu te lăsa pradă grijilor, priveşte cu optimism această primă tabără  ce poate fi o mică „piatră de încercare” pentru el, pentru tine, pentru familia întreagă.
Cu stăpânirea de sine pe care numai un părinte responsabil o poate avea, gândeşte-te din timp la toate aspectele acestei plecări, încercând să planifici totul, chiar şi discuţiile pe care le vei avea cu el.  Se ştie că cei mici nu au răbdare să asculte lungi discursuri moralizatoare şi se plictisesc. De aceea, bine ar fi să găseşti zi de zi scurte răstimpuri în care să strecori subiectul „tabără”. Prinde momentul când e odihnit pentru a „ataca” subiectele în ordinea importanţei lor:

Siguranţa personală
Tentaţii în afara taberei pot fi multe, dar nu trebuie depăşit perimetrul taberei şi nu trebuie să meargă cu străini în locuri necunoscute, fie că este singur sau în compania altor colegi. Ca măsură de siguranţă pentru obiectele lui, lasă-i la îndemână bani, în locuri diferite, stabilite de comun acord, iar restul rezervelor, în custodia unuia dintre adulţii însoţitori. Tot pentru siguranţă, dacă cel mic se află la vârsta la care îi poţi da un telefon, procură-i o cartelă pentru această scurtă perioadă şi insistă să memoreze câteva numere importante, printre care al tău şi al însoţitorului grupului. Explică-i cum stau lucrurile dacă uită codul pin şi spune-i că un alt coleg sau însoţitorul te poate suna dacă, prin încercarea greşită a trei PIN-uri, i se blochează telefonul. Nu e o tragedie, dar codul PUK nu se va afla în bagaj, ci acasă.

Sănătatea şi igiena  
a). Fie că se află sub privirile mamei, fie că este departe, regulile de igienă sunt universal valabile, iar trusa cu obiecte personale NU SE ÎMPRUMUTĂ colegilor care şi le-au uitat acasă. Pune-i trusa la îndemână în troler; în plus, în micul rucsac în care îi vei da mâncare pentru drum, un buzunar va conţine gel dezinfectant pentru mâini, şerveţele uscate şi umede, un prosopel şi, desigur, o pungă de plastic, pentru neplăcuta stare de rău de mişcare (chiar dacă nu îl ştii suferind de aşa ceva, emoţiile drumului îl pot duce la stări asemănătoare).
b). Nu este igienic să doarmă în pat cu un alt copil sau să împrumute haine ale acestuia.
c). Pălăria sau şapca purtate când se află la soare şi apa băută în cantităţi suficiente îl feresc de insolaţie şi deshidratare.
d). În ceea ce priveşte sănătatea, nimic nu se ascunde cadrului didactic însoţitor. Bagajul lui ar trebui să conţină câţiva plasturi pentru intervenţii de urgenţă în caz de zgârieturi, eventual un unguent sau o mixtură mentolată pentru muşcături de insecte, dar niciun alt medicament. Toate tabletele i le vei preda adultului însoţitor, cu instrucţiunile de rigoare, menţionând eventualii alergeni periculoşi pentru cel mic.
e). Legat de igiena alimentaţiei, învaţă-l:

  • să nu se supraalimenteze, chiar dacă i se oferă mâncăruri delicioase;
  • să nu amestece prea multe feluri de mâncare la o masă;
  • să nu cedeze grabei colegilor, accelerându-şi ritmul obişnuit de a mânca.

Interacţiunea cu ceilalţi
Tabăra este locul ideal pentru a lega prietenii, deci încurajează-l să o facă, dar cu rezerve, căci prietenii nu sunt doar cei cărora le datorează respect, ci şi cei cărora le va cere puţină stimă. Explică-i pe înţelesul lui noţiunea de prietenie: cu prietenii se împart pasiuni şi jucării, se trăiesc momente plăcute, se clădesc proiecte de viitor, pentru ca la despărţire să le cerem adresa şi să mai putem comunica. Între prieteni, agresiunea nu îşi are locul.
Respectul faţă de colegii de cameră se defineşte altfel: încercăm să nu îi deranjăm, păstrăm curăţenia şi, ca regulă generală pentru a dovedi bunul simţ, ne uităm ce lăsăm în urmă: nu un pat nefăcut, nicidecum resturi de mâncare în cameră, în tabără sau murdărie la grupul sanitar.
A-i ajuta pe alţii când sunt în impas e o dovadă de înţelepciune şi mărinimie, dar simpatia faţă de un coleg de tabără nu se dovedeşte prin a-i ceda „comori” din bagaj sau din portofel.

Activităţile  la care va participa
Ai intrat deja pe site-ul taberei şi ştii ce activităţi i se oferă. Încurajează-l să participe la cât mai multe, pentru experienţe noi, ca să nu se plictisească şi …cine ştie, poate fi acesta startul unor noi pasiuni. Aminteşte-i că şi aici există reguli impuse de cei mari, iar ele trebuie respectate.
Atrage-i atenţia că în drumeţii trebuie să-şi ia şapca şi un mic rucsac în care se află mereu pelerina de ploaie, plasturii şi o sticluţă cu apă.

Sentimente şi emoţii
Lipsit de siguranţa afectivă ce i se oferă acasă, copilul tău va experimenta sentimente noi, pe care cu greu va reuşi să le definească. Deşi la început entuziasmul primei plecări de acasă va fi mare, iar curiozitatea explorării unui teritoriu nou îl va face nerăbdator, pe măsură ce va realiza că obiceiurile din tabără sunt diferite de cele de acasă, dorul lui va începe să crească. Cu toate că nu recunosc, chiar şi adolescenţii aflaţi în prima lor tabără trăiesc acest sentiment de gol interior, simţindu-se oarecum „scoşi din rădăcini”.
Cum îl poţi ajuta? Lasă-l să-şi pună în bagaj nu mai mult de două-trei obiecte faţă de care, în timp, a căpătat un ataşament profund: o jucărie, o pernuţă, o carte.
Ştie să scrie? Strecoară-i în bagaj o mică agendă şi un creion şi învaţă-l ca atunci când dorul de casă devine insuportabil să aştearnă pe hârtie tot ce simte, debarasându-se astfel de o mică povară sufletească.
Are un telefon? Casa e la un apel distanţă, asigură-l că vă poate suna oricând pe voi sau pe bunici.
Vorbeşte-i mereu pe un ton cald şi oferă-i exemplul personal, povestindu-i cu tâlc despre păţaniile din taberele copilăriei tale.

Înaintea plecării
Faceţi bagajul împreună şi îl laşi să-şi pună singurel diferite obiecte. Bine ar fi să pregăteşti seturi de hăinuţe pentru o singură zi, ambalate în pungi separate. Nu vor lipsi nici pelerina de ploaie, de preferat una lesne de pliat, mai multe şepci, cel puţin câte două perechi de şosete pe zi şi pungi de plastic pentru hainele murdare (dar care nu sunt umede).
Într-un rucsac mai mic, pune-i hrană uşoară pentru drum, apă, şerveţele.
Iar la plecare, indiferent cât de mic ţi s-a făcut sufletul, nu-ţi trăda sentimentele, făcând despărţirea mai dureroasă. Zâmbeşte cu optimism, gândindu-te că tabăra va fi, pentru el, un mijloc de a-şi dezvolta personalitatea.

SONIA STANCIU

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*