Postul, o terapie firească

Foto: © LanaK / Fotolia

Foto: © LanaK / Fotolia
Foto: © LanaK / Fotolia

Pentru cei mai mulţi dintre noi postul este asociat cu recomandarea din practica religioasă privind disciplinarea poftelor trupeşti şi purificarea minţii şi a sufletului, ceea ce înseamnă să te abţii şi de la mâncare, şi de la distracţii, şi desfătări, şi de la a vorbi prea mult. Din perspectiva cercetărilor pe probleme de sănătate, postul, prin efectele-i terapeutice, ne ajută nu doar să prevenim îmbolnăvirile, ci şi să ne însănătoşim. Din ambele perspective, nu poate fi decât benefic.

Postul, adică repausul alimentar complet sau parţial, este una din cele mai vechi şi mai eificiente metode de menţinere a sănătăţii şi de însănătoşire. Dacă posibilele aspecte psihologice şi spirituale ale postului alimentar n-au putut fi descifrate, rămânând un mister pentru lumea medicală, efectele lui terapeutice asupra organismului au fost dovedite de numeroase echipe de cercetători: antiîmbătrânire, antiobezitate, anticancerigen, antiinflamator, prevenire a reacţiei de rejecţie a transplantului, prevenire şi ameliorare a hipertensiunii arteriale, alergiilor, acneei, psoriazisului, depresiei, bolilor neurovegetative, creşterea rezistenţei la stres.

Postul terapeutic
Din punct de vedere medical, se recomandă o zi pe săptămână de post complet – fără mâncare, alcool, ţigări, relaţii intime –, precum şi alegerea a două perioade mai lungi dintr-un an – cam de o lună fiecare –, în care să se consume numai legume, fructe, seminţe oleaginoase, pâine integrală, germeni de grâu, fulgi de ovăz, soia şi miere în loc de zahăr şi cât mai puţină sare, legumele asigurând organismul cu cantitatea de clorură de sodiu necesară.
O zi de post complet înseamnă din seara zilei precedente până în dimineaţa zilei următoare celei în care nu se mănâncă. Se consideră că postind o zi pe săptămână îi oferim organismului un timp minim pentru regenerare şi purificare. Un post de trei zile ne debarasează corpul de toxine şi curăţă sângele, unul de cinci zile iniţiază procesul de vindecare şi de refacere a sistemului imunitar, iar cel de zece zile ajută organismul să lupte chiar şi împotriva bolilor degenerative. Pe toată durata postului complet, băutul apei este obligatoriu, cel puţin 1,5 litri pe zi, pentru evitarea deshidratării şi a blocajului renal. Celor care se simt devitalizaţi în timpul postului sau după ţinerea lui li se recomandă să crească semnificativ consumul de apă.
Este demonstrat faptul că se poate trăi chiar şi 100 de zile fără mâncare, adepţii postului terapeutic considerând însă ca durată maximă necesară apariţiei primelor indicii ale însănătoşirii este cea de 60 de zile. Postul ca terapie, când depăşeşte 3 zile de absenţă totală a hranei, se ţine doar sub supraveghere medicală şi doar atunci când recurgerea lui este permisă. Nu este recomandat subponderalilor, celor cu vitalitate scăzută, hipotensivilor, celor cu carenţe grave de minerale şi vitamine, bolnavilor de Basedow, tuberculoză, boli cronice de stomac, celor aflaţi în convalescenţă. Este total contraindicat copiilor şi adolescenţilor aflaţi în perioada de creştere.

Reacţia organismului
Nu puţini au fost cei care, în urma recunoaşterii valorii terapeutice a postului, au încercat să explice procesul ce conduce la o asemenea apreciere.

  • Dezintoxicare. Vitregind or-ganismul o zi sau mai multe de hrană, se favorizează eliberarea lui de toxinele şi reziduurile acumulate ca urmare a exceselor culinare sau a alimentelor, în special a celor de provenienţă animală, care le favorizează, postul fiind considerat cea mai la îndemână, mai rapidă şi mai eficientă modalitate de dezintoxicare a organismului.
  • Adaptare la stres. De unde efectele benefice, de vreme ce s-a constatat că, de fapt, postul constituie un stres pentru organism? După părerea lui Hans Selye, renumit biochimist austriac, considerat părintele teoriei moderne despre stres, organismele supuse stresului reacţionează adaptându-se la acesta, reacţie numită de el sindromul general de adaptare. Ce se întâmplă, de fapt? Hormonii steroizi induc la nivelul ficatului sinteza unor compuşi defensivi care ajută organismul să reziste în condiţii suprasolicitante. Fenomenul, numit hormesis, constă în activarea mecanismelor de conservare şi reparare la nivelul celulelor şi organismului ca întreg prin expunerea la agenţi stresori de mică intensitate.
  • Resetare endocrină şi metabolică. Alţii consideră că postul resetează ceasurile biologice guvernate de hipotalamus şi epifiză, conducând la o redirecţionare a rezervelor metabolice stagnante în organele vitale.
  • Creşterea protecţiei antioxidante şi prevenirii leziunilor oxidative care apar în cursul anumitor afecţiuni, printre care cele inflamatorii şi ateroscleroza, sau pe măsura înaintării în vârstă. Așadar, postul apără organismul de efectele negative ale radicalilor liberi.

OLGA SVEDUNEAC

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*