Malnutriţia

Foto © contrastwerkstatt - Fotolia.com

Foto © contrastwerkstatt - Fotolia.com
Foto © contrastwerkstatt – Fotolia.com

Tot mai mulţi nutriţionişti atrag atenţia asupra faptului că o mare parte din problemele de sănătate cu care se confruntă persoanele în vârstă sunt cauzate  fie de o hrană insuficientă, fie de una inadecvată.
O nutriţie insuficientă sau inadecvată, altfel spus mal- nutriţie, ceea ce înseamnă un serios deficit de nutrienţi, după cum atestă studiile privind starea de sănătate a vârstnicilor, atestă faptul că aceasta nu doar că agravează problemele de sănătate deja existente, ci creşte şi riscul apariţiei afecţiunilor digestive, pulmonare sau cardiace, slăbeşte sistemul imunitar, conduce la instaurarea unei stări de oboseală cronică, anemie, slăbiciune musculară – de unde şi căzături frecvente, soldate uneori cu leziuni grave sau fracturi –, depresie şi chiar confuzie mintală. Dar de ce o hrană insuficientă, de vreme ce nu ne putem plânge de lipsă de produse alimentare?

Cauze şi urmări

  •  Venitul limitat. Din cauza nivelului scăzut al pensiilor, nu puţini sunt vârstnicii de la noi care, nevoiţi să facă economii pentru alte cheltuieli, mai ales pentru a-şi putea achiziţiona medicamentele de care au nevoie, recurg voit la o alimentaţie săracă în nutrienţi, ajungând astfel să-şi înrăutăţească şi mai mult starea de sănătate.
  •  Greutate în masticaţie sau înghiţire. Din cauza problemelor dentare sau gingivale care, pe lângă faptul că pot altera gustul alimentelor sau chiar face imposibilă mestecarea acestor, îi determină pe cei care se confruntă cu asemenea neplăceri, chiar şi în cazul în care ele au condus la scăderea apetitului, să consume alimente cu valoare nutriţională mare, ceea ce poate conduce la neplăceri digestive şi urmările lor.
  •  Probleme de absorbţie a nutrienţilor din hrană. O dată cu înaintarea în vârstă se întâmplă ca producerea de enzime şi acizi necesari digestiei să scadă, urmarea firească fiind şi absorbţia deficitară la nivelul tubului digestiv a nutrienţilor din hrana consumată.
  •  Bolile cronice. Afecţiunile cronice de care suferă vârstnicii le pot reduce capacitatea de a-şi face singuri cumpărăturile, de a-şi prepara mâncărurile, cu alte cuvinte să-şi asigure o alimentaţie sănătoasă.
  •  Medicamentele. Multe dintre preparatele medicamentoase, la ajutorul cărora recurg în mod obişnuit persoanele în vârstă, precum antidepresivele, cele pentru hipertensiune sau osteoporoză, pot contribui la scăderea apetitului, alterarea gustului alimentelor, apariţia senzaţiei de greaţă şi a vărsăturilor şi, drept urmare, la o hrănire insuficientă.
  •  Alterarea mirosului şi a gustului. O dată cu înaintarea în vârstă, mirosul şi gustul diminuează, vitregind alimentele de obişnuita savoare, făcând ca pofta de mâncare să aibă serios de suferit. Unele medicamente, precum antibioticele, scad şi ele sensibilitatea gustativă şi olfactivă.
  •  Scăderea interesului pentru viaţă. Se poate instaura din cauza singurătăţii, ceea ce poate conduce la depresie şi, implicit, la scăderea poftei de mâncare şi a grijii faţă de alimentaţie.
  •  Dietele restrictive. Din ca- uza restricţiilor alimentare impuse de o afecţiune sau alta – precum limitarea consumului de sare, proteine, zaharuri – mâncărurile pot părea lipsite de savoare, de unde şi scăderea apetitului cu urmările-i negative, fireşte, asupra organismului.

Motive de îngrijorare
Ce anume poate constitui motiv de îngrijorare şi ce modificări se impun în modul de a se hrăni al persoanelor vârstnice?

  •  Prea multe calorii. O dată cu înaintarea, pe lângă încetinirea proceselor metabolice, apare şi tendinţa de a face mai puţină mişcare, motiv pentru care necesarul de calorii e tot mai mic. Hrana trebuie să fie bogată în nutrienţi, nu în calorii. Fie şi doar pentru a evita luarea în greutate, cu toate urmările negative asupra sănătăţii ce decurg din aceasta. Apoi, mişcarea are un rol foarte important. Şi exerciţiile de gimnastică, şi plimbările, făcute în mod regulat, stimulează apetitul, ţin depresia la distanţă, întăresc musculatura şi oasele.
  •  Prea puţine proteine. Deşi nevoia de proteine a vârstnicilor este aceeaşi cu a tinerilor, nu arareori sunt nevoiţi, din cauza afecţiunilor cu care se confruntă, să consume o hrană săracă în proteine. E vorba, fireşte, de proteinele de provenienţă animală. Dar dieta, pentru a se preîntâmpina o asemenea carenţă, poate fi îmbunătăţită prin înlocuirea acestora cu proteine de provenienţă vegetală: nuci, germeni de grâu, cereale, leguminoase şi legume cu frunze verzi, alge şi soia.
  •  Deficit de vitamine. În urma a numeroase studii privind sănătatea vârstnicilor s-a ajuns la concluzia că multe dintre problemele de sănătate cu care se confruntă aceştia sunt cauzate de insuficienta absorbţie a vitaminelor. Deficitul de vitamina B12, de exemplu, poate avea un efect devastator asupra sistemului nervos, determinând mers nesigur, slăbiciune musculară, vorbire neclară, ba chiar psihoză. Dar nu doar această vitamină este importantă, ci şi vitamina E, şi vitamina D, şi seleniul, şi calciul, şi fierul.

OLGA SVEDUNEAC

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*