Laleaua doctorului James Parkinson

Fotolia_13960916
Foto: © Pumba / Fotolia

Frumoasa lalea roșie are strânsă legătură cu boala Parkinson, fiind simbolul  mondial al luptei împotriva acestei maladii încă din 11 aprilie 2005. Poate că din cei 72.000 de români care suferă de Parkinson, câțiva știu povestea lalelei simbol.
Dar cei care nu au aflat această poveste, merită s-o cunoască

Dr. James Parkinson, născut la Londra pe 11 aprilie 1755, era fiul unui farmacist și medic care avea prăvălia în Hoxton Square. James a învățat de mic latina, greaca și științele naturii, considerate o bună bază pentru un medic. Deși nu se știe unde și-a desăvârșit studiile, în 1784 numele lui apare într-o listă a chirurgilor aprobați să funcționeze în Londra. Practica lui medicală a avut succes, cea mai importantă lucrare a sa fiind un scurt tratat medical intitulat „Eseu despre paralizia vibrantă” în care aduce pentru prima dată în atenție efectele bolii care avea să-i poarte numele.
El denumește boala „paralysis agitans”, iar descrierea clincă este făcută cu acuratețe, chiar dacă terminologia folosită pare perimată: „mișcări involuntare, tremor, slăbirea mușchilor, afecțiuni ale intelectului și ale simțurilor”.
Patru decenii mai târziu, Jean-Martin Charcot adaugă și rigiditatea ca simptom al acestei afecțiuni pe care o și denumește Boala Parkinson. Povestea Lalelei-simbol începe în 1980 în Olanda. J.W.S. Van det Wereld, un horticultor olandez bolnav de Parkinson a denumit „laleaua Doctorului James Parkinson”, un soi de lalele alb-roșii pe care le creștea. Numele a fost dat în amintirea medicului care a descoperit boala. În 1981, Laleaua „Doctor James Parkinson” primește Premiul de Merit din partea Societății Regale de Horticultură din Anglia și premiul „Trial Garden” din partea „General Royal Bec Growers” din Olanda. Laleaua drept simbol Parkinson este adoptată atât de către Asociația Europeană Antiparkinson (EPDA) cât și de numeroase alte organizații și grupuri din întreaga lume, care luptă împotriva acestei boli. Și la noi în țară pacienții s-au constituit într-o Asociație Antiparkinson, uniți prin aceeași lalea.

Scurt circuit la creier
Mișcările noastre sunt controlate de celulele nervoase din creier. Pentru a determina o mișcare, celulele trimit mesaje una către alta și către restul corpului utilizând neurotransmitatori. În maladia Parkinson, aceste mesaje sunt întrerupte și nu sunt transmise constant către mușchi, determinând dificultăți de controlare a mișcărilor. Mesajele nu se transmit corespunzător din cauza unei lipse de dopamină, unul dintre neurotransmițătorii implicați în controlul mișcării. La persoanele care suferă de maladia Parkinson, între 70% și 80% dintre celulele care produc dopamină au degenerat și au fost pierdute. În general, aceasta are loc într-o mică secțiune din creier numită substanță neagră. Dacă nu există suficientă dopamină, celulele nervoase nu funcționează corespunzător și nu pot transmite mesaje creierului, determinând simptomele maladiei Parkinson. Dar nu numai dopamina este vinovată, mai sunt și alți neurotransmițători la nivelul cărora se produc anomalii, explicând astfel multele simptome non-motorii în maladia Parkinson.

Tinerețea nu te ferește  de Parkinson!
Persoanele care suferă de Parkinson pot fi împărțite în două categorii: cele cu tremor dominant și cele cu rigiditate musculară dominantă. Indiferent de categorie, maladia Parkinson poate apărea și la persoane cu vârsta sub 40 de ani, unele simptome fiind însă diferite de cele ale persoanelor mai în vârstă. Și moștenirea genetică joacă un rol, mai ales dacă diagnosticul a fost pus înaintea vârstei de 40 de ani.
În general, persoanele mai tinere prezintă o evoluție mai lină a afecțiunii pe termen lung. Și problemele asociate, cum ar fi pierderea memoriei, confuzia și dificultățile de echilibru, au o frecvență mai mică în cazul persoanelor mai tinere. Dar tinerii au deseori mai multe probleme legate de mișcările involuntare, din cauza celei mai frecvente medicații prescrise, levodopa.

Simptome diferite  de la o oră la alta
Simptomele maladiei Parkin-son pot varia la fiecare persoană de la zi la zi, de la oră la oră și chiar de la minut la minut. Principalele simptome motorii fizice sunt:
1. Tremorul
Poate afecta mâinile și picioarele. Tremorul este cel mai evident în repaus și se ameliorează la efectuarea unei activități.
2. Rigiditatea musculară
Oamenii pot întâmpina gre-utăți la întoarcere, la ridicarea de pe scaun, la întoarcerea în pat sau la realizarea unor mișcări precise ale degetelor. Poziția corpului poate deveni încovoiată și poate fi îngreunată realizarea anumitor expresii faciale.
3. Bradikinezia
Acest simptom îngreunează inițierea mișcărilor, producând dificultate în realizarea unor sarcini motorii precise cum ar fi încheiatul nasturilor unei bluze, legarea șireturilor sau tăierea hranei. De asemenea, scrisul de mână este încetinit și se micșorează.
4. Echilibrul
Echilibrul și poziția corpului se pot deteriora pe măsură ce maladia Parkinson progresează, determinând dificultăți la mers, la întoarcere, inclusiv în pat și la transferuri, cum ar fi așezarea și ridicarea de pe scaun. Prin urmare, dezechilibrul postural este adesea menționat ca fiind al patrulea simptom principal.
Pe lângă aceste simptome, mai apar frecvent dificultățile de comunicare. Vorbirea, expresiile faciale, limbajul trupului și scrisul de mână sunt afectate în cazul multor persoane. Mai apar tulburări ale somnului, depresii și anxietate, durere și oboseală. În stadiile avansate pot să existe și dificultăți ale înghițitului și ale memoriei.

Oamenii minimizează Parkinsonul
Anul trecut peste 5.000 de persoane au fost testate cu privire la cunoștințele pe care le au despre boala Parkinson. Rezultatele au reliefat că doar 4 din 10 persoane au auzit de Parkinson. Două treimi dintre persoanele întrebate nu știu cât e de răspândită este această maladie. Doar 44% dintre oameni știu că boala este neurologică și că afectează controlul asupra mișcărilor corpului. 77% au recunoscut tremorul ca simptom, dar imposibilitatea de a te mișca nu a fost asociată cu siptomele acestei boli. Oamenii cred că Parkinsonul are un impact de 10 ori mai mic decât în realitate.
Femeile sunt mai îngrijorate decât bărbații, la gândul că în viitor ar putea fi afectate de această maladie. Depresia, care este unul dintre simptomele non-motorii principale ale Parkinsonului, apare la 40-50% dintre bolnavi. 62% dintre persoanele cu depresie sunt asociate cu Parkinsonul, dar numai 6% dintre oameni văd în depresie un motiv real de îngrijorare. Totuși, 32% dintre bolnavii de Parkinson suferă de depresie ca simptom non-motoriu. Oricare din aceste manifestări, ar trebui să-ți pună un semn de întrebare și să te determine să mergi la medic!

ALEXANDRA MĂNĂILĂ

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*