Intuiţia, un dar uitat

Fotolia_3463832
© ktsdesign / Fotolia

„Mintea intuitivă este un dar sacru, iar mintea raţională
îi este servitorul devotat. Noi am creat o societate care onorează
servitorul şi uită darul“, spunea Albert Einstein

Intuiţia sau al şaselea simţ, cum i se mai spune, se bazează pe cunoştinţe acumulate, uneori chiar fără să ne dăm seama, şi care generează, la nevoie, soluţii ultrarapide. E un alt fel de a obţine informaţii decât cu ajutorul organelor de simţ, recurgând la ajutorul acestora doar în interpretarea lor. Acolo unde mintea parcurge o serie de paşi logici succesivi pentru a afla soluţia, al şaselea simţ reacţionează precum un fulger. Ea se manifestă printr-o secvenţă de paşi logici şi nici nu recurge la argumente, întrucât nu are nevoie de ele. Pur şi simplu „ştie“. Şi ne proiectează o reprezetare instantanee a realităţii, dar nu sub forma operaţiilor mentale, ci a simbolurilor sau al senzaţiilor. Şi unele şi altele trebuie interpretate, descifrate, ceea ce unii ştiu s-o facă, alţii o pot învăţa. Dar, s-ar părea că nimic nu e aşa simplu cum poate părea la o primă vedere. S-a constat şi demonstrat că manifestarea abilităţilor intuitive nu are loc oricând şi oricum: starea de completă relaxare şi linişte interioară în momentul în care se doreştea luarea unei decizii importante este o condiţie esenţială în obţinerea unui răspuns intuitiv.

Scurtă poveste

Se spune că am moşteni genetic acest de-al şaselea simţ. De la cei care, în vremuri de demult, cam prin epoca de piatră, nevoiţi să înfrunte pericole la tot pasul pentru a-şi procura hrana şi a supravieţui, erau nevoiţi să facă frecvent apel la capacităţile intuitive cu care erau înzestraţi. Cu timpul, în decursul evoluţiei sale, implicarea tot mai activă a omului în dezvoltarea intelectului a făcut ca una din emisferele cerebrale, cea stângă, să fie mai dezvoltată decât cealaltă, dreaptă. Se mai spune că răspunzătoare de abilităţile noastre intuitive este glanda pineală, situată în creier, şi că intensa dezvoltare a scoarţei cerebrale a inhibat activitatea acesteia, de unde şi pierderea abilităţilor intuitive, în procesul evoluţiei sale intelectul asumându-şi şi funcţia intuiţiei, înlocuind-o cu previziune logică.

Puţină statistică

Din datele statistice desprinse din studiile privind cel de-al şaselea simţ reiese că nu suntem toţi la fel de încrezători în abilităţile intuitive şi nici la fel de înzestraţi sub acest aspect.

  • Aproximativ 25% dintre indivizi, cu un intelect la cote înalte, de altfel – matematicieni, analişti –, neagă de obicei existenţa unui al şaselea simţ. Aceştia se remarcă printr-o puternică dezvoltare şi activitate a emisferei stângi a scoarţei cerebrale datorită educaţiei primite în instituţii de învăţământ în care accentul se pune pe studierea matematicii, fizicii, chimiei ce solicită mai mult această emisferă. Având o slabă intuiţie, le este foarte uşor să-i respingă nu doar manifestările, ba chiar negându-i existenţa.
  • Aproximativ 70% reprezintă cei care nu s-au confruntat niciodată cu manifestările celui de-al şaselea simţ şi care înţeleg prin intuiţie un fel de premoniţie vagă a ceva ce urmează să se întâmple în viitor, de cele mai multe ori cu conotaţie negativă. Nu sunt prea siguri de capacităţile lor intuitive.
  • Cam 5% sunt cei care ştiu că al şaselea simţ funcţionează şi ţin seama de acest fapt în viaţa lor de zi cu zi. De obicei sunt cei de formaţie artistică. Muzica, pictura, coregrafia contribuie la dezvoltarea emisferei drepte a creierului, urmare cărui fapt, emisferele cerebrale ale celor ce au asemenea îndeletniciri sunt active simultan, fiindu-le astfel mai uşor să-şi sesizeze cel de-al şaselea simţ şi să recurgă la „serviciile“ lui.

Femeile privilegiate?

Da, s-ar părea că intuiţia feminină nu e un mit. „Motivul“ pare a fi unul de ordin anatomic, situat la nivelul traseelor nervoase care leagă cele două emisfere cerebrale. S-a demonstrat că în creierul feminin, aşa-numitul „corp calos“, cel care transferă mesajele de la emisfera stângă – cea care „comandă“ şi unde se desfăşoară raţionamentele logice – la emisfera dreaptă – cea care „execută“ şi unde au loc şi raţionamente de tip paralel, adică mai multe operaţii mentale simultan – este mai dens decât cel al bărbaţilor, datorită cărui fapt emisferele comunică mult mai uşor între ele. Ceea ce permite ca raţionamentele paralele să ajungă mai repede în zona raţionamentelor logice şi, prin urmare, în luarea unei decizii să conteze toate, nu doar cele din urmă. Altfel spus, când iau hotărâri, femeile fac apel nu doar la logică, ci şi la emoţii, percepţii şi experienţe trecute, spre deosebire de bărbaţi, în cazul cărora raţiunea e cea care primează.
Iată şi explicaţia psihologilor: femeile, cele care au privilegiul de a aduce copii pe lume, de-a lungul timpului, au fost nevoite să facă apel la intuiţie, ca la o antenă specială, cu care să detecteze ceea ce este bine pentru aceştia – pentru a-i îngriji – şi ceea ce-i rău – pentru a-i proteja.

OLGA SVEDUNEAC

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*