Inteligența emoțională factorul care ne oferă calitatea vieții

Foto: © Kzenon/Fotolia

Foto: © Kzenon/Fotolia
Foto: © Kzenon/Fotolia

Când am ajuns la maturitate, printre multe alte gânduri, mă măcina unul în mod deosebit. După reuniunea de 10 ani de la terminarea liceului am constatat cu stupoare că aproape toți colegii mei care fuseseră niște genii, de fapt niște tocilari notorii, premianți de top, nu prea aveau cu ce să se laude. N-aveau un job nemaipomenit, deși CV-ul avea 20 de pagini, nu aveau o familie și în general o viață mulțumitoare. În schimb, persoanele de la care nu m-aș fi așteptat au venit cu multe surprize uluitoare. Super locuri de muncă, familii închegate, averi impresionante, ba unii chiar inventaseră niște chestii interesante. Cum se explică?

Inteligența (adică IQ-ul) este o noțiune care ține mai mult de minte și te ajută să treci ușor, să zi- cem, peste performanțele șco-lare sau academice.
Inteligența emoțională este, însă, legată de sentimente, de creativitate, de reacții în chestiuni spontane și contează în special în relațiile interpersonale. Pentru ca cineva să aibă succes este absolut necesar ca persoana respectivă să fie deșteaptă, dar ca să-și atingă scopul trebuie să știe cum să comunice bine cu cei din jurul său, cum să-și țină în frâu sau să-și manifeste emoțiile și sentimentele.
Să înțelegem mai bine
În 1930, un psiholog american, Edward Thorndike, începuse în urma cercetărilor sale să intuiască noțiunea de inteligență emoțională pe care a descris-o ca fiind abilitatea oamenilor de a se înțelege cu semenii lor.
10 ani mai târziu, un român cu rădăcini evreiești, David Wechsler, care a emigrat în SUA, a pus punctul pe „i”, afirmând că inteligența emoțională se leagă obligatoriu de componenta afectivă a persoanei. Însă definția noțiunii a apărut pentru prima dată sub o formă clară în 1990, cu ocazia publicării unui articol științific scris de doi profesori consacrați, Peter Salovey și John Mayer. Așadar, inteligența emoțională este o ramură a inteligenței sociale caracterizată prin abilitatea de a înțelege atât propriile sentimente, cât și a celor din jur, posibilitatea de a discerne între ele și de a le folosi pentru a forma atitudini și acțiuni personale.
Unele voci afirmă că oamenii dobândesc și dezvoltă în timpul vieții această noțiune, pe când altele cred că totul se moștenește genetic, deci ne naștem cu acest tip de inteligență.
4 componente importante
Noțiunea de inteligență emo-țională se compune, conform teoriei celor 2 profesori amintiți mai sus, din patru componente importante descrise oarecum didactic, dar ușor de înțeles.

  1. Observarea emoțiilor și a sentimentelor – omul trebuie să fie conștient de toate senzațiile pe care le simte: de frică, de bucurie, de neliniște, de furie, de tristețe, de tensiune, de căldură, de zgomote etc. Asta implică și posibilitatea de a interpreta atât semnalele nonverbale cât și limbajul trupului sau mimica feței.
  2. Răspunsul la emoții – se referă la capacitatea omului de a-și forma pe baza acestor sentimente o judecată proprie și reacție de răspuns. Senzațiile ne ajută să ne stabilim priorități de acordare a atenției, de exemplu. Un lucru ne poate interesa mai mult decât altul, iar o reacție corespunzătoare nu întârzie să apară.
  3. Înțelegerea semnificați-ilor – un gest, o senzație, un sentiment pot fi interpretate diferit, în funcție de persoană. Dacă prietenul tău cel mai bun este nervos, cauza poate fi alta decât îți imaginezi. Poate l-ai supărat cu ceva, poate a primit o citație la tribunal sau poate s-a certat rău cu soțul/soția. Dar, dacă reușești să faci di- ferența și să înțelegi problema, ești pe drumul cel bun.
  4. Managementul emoțiilor – adică modalitatea omului de a gestiona toate sen-zațiile. Trebuie să dovedești flexibilitate și să te gândești la impactul emoțional al tuturor celor implicați. Este modul propriu al fiecăruia de a face față unor situații stresante sau, din contră, fericite.

Ce face pentru mine inteligența emoțională?
În primul rând, inteligența emoțională te ajută să faci față și să depășești situațiile în care te pune viața. Simplul fapt că poți să te autoevaluezi îți va crește doza de încredere în tine. Te simți motivat, iar efectele se văd pentru că performanțele tale sunt de invidiat. Reușești să tratezi unele probleme cu umor, deși alții în situația ta ar fi capitulat de mult. Practic știi să lupți, iar armele ți le alegi singur.
Și, pentru a schimba oarecum registrul beneficiilor, aș mai vrea să spun doar că psihologul american Howard Gardner a identificat, pe lângă noțiunea de care tot vorbim, și alte tipuri de inteligențe: spațială, logică, ritmic muzicală, intrapersonală, interpersonală, kinestetică și lingvistic-verbală.
Care crezi că îți aparține?

ADA OPREA

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*