Îl deranjează polipii?

Fotolia_4527938

Foto: © Mat Hayward / Fotolia

Dacă vegetațiile adenoide – polipii – sunt mărite, copilul respiră greu,
ba s-ar putea chiar să fornăie în timpul somnului, iar ziua să stea tot timpul
cu gura întredeschisă

Vegetațiile adenoide mărite pot împiedica formarea unei mușcături corecte, afectează creșterea dinților și pot conduce la modificări ale trăsăturilor copilului. Nu neglija problema, ci adresează-te medicului și analizați împreună necesitatea îndepărtării acestora.

Ce sunt vegetațiile adenoide? 

Vorbim de vegetații adenoide atunci când amigdalele faringiene, care sunt situate pe partea de mijloc a peretelui superior al rinofaringelui, cresc în volum. Să nu le confundăm cu amigdalele palatine, pe care le știm cu toții, și a căror inflamație este denumită amigdalită.
De obicei, un copil de 1,5 – 2 ani se confruntă extrem de rar cu vegetațiile adenoide. Problemele încep după vârsta de 3 ani, când micuțul începe să meargă la grădiniță și intră în contact cu diverse microorganisme, îmbolnăvindu-se tot mai des. Riscul ca aceste probleme să apară este mai mare dacă înainte de a începe să frecventeze o colectivitate copilul a fost „cocoloșit“, ferit de contactul cu alți copii, dacă este predispus la alergii, are peste greutatea normală pentru această vârstă (ceea ce poate conduce la creșterea țesutului limfoid).

Semne de alarmă

Amigdalele faringiene se află în rinofaringe, iar când sunt mărite peste măsură blochează accesul aerului prin căile nazale. Cu cât este mai puternică infecția, cu atât este mai înfundat nasul.

  • Hipertrofia adenoidiană gradul I. Ziua, copilul nu are probleme cu respirația, dar noaptea, când amigdalele își măresc volumul, întinzându-se în plan orizontal, îi va fi tot mai greu să respire pe nas.
  • Hipertrofia adenoidiană gradul II-III, când blochează în totalitate sau pe jumătate respirația pe nas, copilul fiind nevoit să respire doar pe gură, ceea ce îl va face să fornăie în timpul somnului. Și nu este vorba doar de dificultatea de a respira normal, ci de faptul că întregul organism are de suferit.

Defecte de „condiționare“ a aerului

Năsucul copilului funcționează precum un aparat de aer condiționat: încălzește aerul rece, îl răcește pe cel supraîncălzit, umezește aerul uscat, curățându-l de impurități. Dacă vegetațiile adenoide împiedică acest proces, respirația pe gură conduce la scăderea considerabilă a imunității organismului, iar copilul va fi mai predispus la infecții ale rinofaringelui și căilor respiratorii. Iată urmările:

  • angine, laringite, bronșite, risc crescut de a face sinuzită și pneumonie.
  • auzul copilului scade, își fac apariția afecțiunile cronice ale urechii mijlocii.
  • copilul obosește repede în timpul efortului fizic, nu se poate concentra suficient.

Du-l neapărat la un specialist ORL, altfel trăsăturile copilului se pot modifica foarte mult. Pe lângă gura întredeschisă și ochii ușor bulbucați, copilul va deveni apatic, somnolent, palid, va avea probleme de concentrare, se va plânge des de dureri de cap. Cu timpul va avea de suferit scheletul facial, ajungându-se la așa-numita față adenoidă: maxilarul se îngustează, iar dinții fie se înclină înainte, fie se înghesuie.

Le îndepărtăm sau nu?

Dacă amigdalele faringiene nu sunt foarte mărite s-ar putea să fie suficiente măsurile fitoterapeutice, remediile homeopate, aerosolii și gimnastica respiratorie. Dacă asemenea metode terapeutice nu dau rezultate mulțumitoare în cel mult 2 – 3 luni, singura modalitate de a rezolva problema este cea chirurgicală. Iată situațiile în care nu veți putea evita înlăturarea vegetațiilor adenoide:

  • hipertrofia adenoidiană este de gradul II-III.
  • copilul trece dintr-o răceală în alta.
  • respirația nazală îi este mult îngreunată.
  • i s-au deformat trăsăturile feței.
  • suferă frecvent de bronșită, traheobonșită, pneumonie.
  • sunt indicii că suferă de astm bronșic.
  • i-a scăzut auzul.
  • suferă periodic de otită. Într-o asemenea situație, medicii recomandă îndepărtarea amigdalelor faringiene chiar dacă acestea nu sunt foarte mărite, pentru a debloca orificiul faringelui dinspre canalul auditiv.
  • copilul a început să vorbească tot timpul pe nas.

Operația, singura soluție

Operația se face, de obicei, cu anestezie locală, chiar dacă în unele clinici se practică și anestezia generală. Intervenția nu este de lungă durată, doar câteva minute. Efectele secundare sau complicațiile sunt foarte rare. Un timp oarecare după îndepărtarea adenoidelor copilul va respira pe gură, dar asta nu înseamnă că operația este nereușită. Pur și simplu copilului îi este greu să se reobișnuiască cu respirația nazală. În afară de aceasta, în locul vegetațiilor adenoide îndepărtate apare edemul postoperator (se umflă mucoasa), ceea ce îl împiedică pe micul pacient să respire cum trebuie. La 7 – 10 zile după intervenție, urmările operației dispar și copilul nu se mai confruntă cu nici un disconfort. Un singur inconvenient: adenoidele îndepărtate pot crește la loc, dar acest lucru se întâmplă foarte rar.

OLGA SVEDUNEAC

 

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*