Greşeli de-ale părinţilor

Foto: © ardni / Fotolia

Foto: © ardni / Fotolia
Foto: © ardni / Fotolia

Nu-i deloc simplu să educi un copil. Până şi cel mai iubitor şi bine intenţionat părinte poate greşi. Important este ca greşelile să nu se constituie în obişnuinţă, altfel,  răsfângându-se asupra copilului, vor avea efecte nedorite. Şi nu doar în anii copilăriei, ci şi în cei ce-i vor urma.

Dând crezare psihologilor şi pedagogilor, iată ce n-ar trebui să faci, ca părinte, pentru ca peste ani să poţi fi mândră de copilul tău. Şi el de tine.
1. Nu-i permite să facă tot ce vrea!
Sigur, e mic, dar asta nu în-seamnă că nu trebuie să ştie ce înseamnă cu-adevărat libertatea. Iar asta îl înveţi chiar tu. Cum? Determinându-l să te asculte. Dar nu de frică! Ci de dragul de a vă înţelege. Cu siguranţă te interesează viitorul copilului tău, aşa că atunci când ştii bine că ceva îi face bine, că îl va ajuta, chiar şi doar peste ani, nu este cazul să cedezi rugăminţilor, capriciilor lui, de frică să nu-l superi, de teamă că nu te va mai iubi, ci să procedezi aşa cum crezi că este bine, indiferent de atitudinea lui.
2. Nu-l răsfăţa!
Da, ţi-e greu să-i refuzi ceva copilului iubit. Ţine sea-ma însă de faptul că pretenţiile lui vor creşte pe măsură ce-i vei satisface tot mai multe dintre cerinţe. Apoi, e foarte posibil şi să fie veşnic nemulţumit, întrucât nu-i vei putea oferi chiar tot ce-şi doreşte, nu-i aşa? În plus, dacă dai curs oricărui capriciu, nu va învăţa niciodată să mulţumească pentru ceea ce i se oferă, crezând că totul i se cuvine. Şi asta nu doar în relaţia cu tine, ci şi cu alţii, şi nu doar acum, ci şi în viitor.
3. Nu-l ignora!
Pentru a se descurca în societate, pentru a stabili relaţii armonioase, copilul trebuie să se deprindă să comunice. Unde altundeva dacă nu în familie? Felul în care o fac părinţii între ei şi cu el îl va însoţi, ca o umbră, toată viaţa. Lasă-l să spună orice vrea să-ţi comunice, nu-i ignora niciodată relatările, trăirile, dorinţele, interesele.
4. Nu uita de disciplină!
Din anii fragezi ai copilăriei prichindelul trebuie să ştie cum să se poarte, ce-i este permis să facă şi ce nu. Prea multă îngăduinţă strică. Dacă nu-i pretizi să fie disciplinat, nu va fi. Nu te aştepta ca totul să se rezolve de la sine. Nu-i permite niciodată să se poarte cum îi trece prin cap în momentul respectiv. La o vârstă fragedă copilul trebuie ghidat şi controlat în tot ceea ce face.
5. Nu-i ţine predici interminabile!
Când îi faci morală, nu faci altceva decât să-ţi îndeplineşti datoria de a-ţi educa copilul. La baza adevăratei educaţii însă stă întotdeauna iubirea, ceea ce înseamnă interes pentru nevoile celuilalt. Predicile nu ajută la nimic. Ba, dimpotrivă, l-ai putea provoca să procedeze exact cum îi pretinzi să nu facă.
6. Învaţă împreună  cu copilul
Unii părinţi sunt de părere că nu este necesar să-şi ajute copilul în îndeplinirea obligaţiilor şcolare, că se descurcă el şi singur. Dar activitatea de şcolar este parte din viaţa lui. Chiar nu te interesează cum îi face faţă? Ajută-l, discută cu educatorii pentru a afla cum se comportă la şcoală, cum evoluează, pentru a-i înţelege necesităţile, trăirile. Comunică cu el pe tema şcolii, interesează-te cum şi-a petrecut ziua pe băncile ei, ce a mai învăţat, ce succese a dobândit, cu ce dificultăţi s-a confruntat şi oferă-te să-l ajuţi. Copilul trebuie să vadă şi să simtă că participi la tot ceea ce face, la tot ceea ce i se întâmplă.
7. Nu uita să-l lauzi
A fi lăudat constituie o necesitate pentru orice copil, doar aşa poate căpăta încredere în propriile forţe, i se poate dezvolta stima de sine. Laudă-l pentru orice realizare, chiar dacă ţie ţi se pare lipsită de importanţă şi încurajează-l atunci când ceva nu-i reuşeşte.
8. Nu-l cocoloşi!
Unii părinţi, de parcă n-ar observa că prichindelul lor a crescut, continuă să-l îmbrace, să-l încalţe, să-l hrănească. Drept urmare, copilul nu ştie şi nu va învăţa să se descurce singur, fără ajutorul părinţilor neputând face nici un pas. Lasă-i o oarecare libertate de mişcare, pentru ca în cele din urmă să poată fi independent, încrezător în sine. Dă-i cât mai des posibilitatea să aleagă, cere-i părerea şi permite-i ca în anumite situaţii să ia decizii pe cont propriu.
9. Nu uita că e copil!
Nu-i impune părerea ta despre viaţă, nu transfera asupra lui dorinţele tale neîmplinite, scopurile neatinse. Copilul trebuie să se bucure de copilărie. Când va mai creşte, va hotărî singur ce-i place să facă, va decide ce meserie îi place, ce i se potriveşte.
10. Nu-l critica  în faţa altora!
Altfel ar însemna să profiţi de faptul că eşti mai mare decât el, ceea ce înseamnă şi mai puternic, şi să-l înjoseşti. Chiar dacă este încă mic, are propriile nevoi, printre care şi integrarea într-o colectivitate, fie ea şi doar de prichindei ca el, de care va dori să fie respectat, iar criticile tale în prezenţa acestora îl vor face să creadă că nu le va câştiga nicicând stima, simpatia. Oricât de îndreptăţită ai fi să-i faci o observaţie, amân-o pentru când veţi fi doar voi doi. Îi vei câştiga nu doar încrederea, ci şi respectul, paşi importanţi în stabilirea unei relaţii de prietenie.

OLGA SVEDUNEAC

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*