Escherichia coli, prieten sau duşman?

Fotolia 579687
© Odelia Cohen / Fotolia

În 1885, pediatrul şi bacteriologul german Theodor Escherich descoperea bacteria gram-negativă ce urma să îi poarte numele: Escherichia coli. Ea face parte din familia Enterobacteriaceae şi, se află, în mod obişnuit, în intestinul gros, unde participă la digestie. Dar cum şi în lumea microscopică sunt „băieţi buni“ şi „băieţi răi“, Escherichia coli are tulpini benefice pentru organismul uman şi tulpini care ne pot îmbolnăvi 

Ca multe alte bacterii, Eschericia coli rezidă în intestinul nostru sau al unor animale. Zilnic, un om evacuează împreună cu fecalele milioane de astfel de bacterii.

E. coli, prieten

♦ Descoperită în timpul Pri-mului Război Mondial, tulpina Nissle 1917 a acestei bacterii a fost studiată clinic timp de 80 de ani, reuşind să-şi dovedească eficacitatea în tratarea sindromului colonului iritabil, constipaţiei cronice, colitelor ulceroase şi în profilaxia împotriva colonizării patogene a nou-născuţilor. Aşadar, acest „băiat bun“ al familiei Escherichia este un probiotic şi este inclus în formula Mutaflorului, medicament produs pentru prima oară de o firmă germană de medicamente.
♦ Datorită uşurinţei cu care este folosită în laborator, E.coli joacă un rol important în domeniul ingineriei biologice moderne.

E. coli, duşman

Serotipurile (tulpinile) E. Coli O 157: H7, O 121 şi O 104: H 121 sunt „băieţi răi“ ai acestei familii de bacterii.
În anumite condiţii sau în anumite medii, pot produce:
• diaree sangvinolentă;
• probleme ematologice grave;
• infecţii ale tractului urinar, ducând la complicaţii de genul insuficienţei renale;
• arareori eningita ou-născutului.

Infecţiile urinare cu E.coli apar când bacteria ajunge în uretră, unde începe să se înmulţească, urcă mai sus, pe tractul urinar și aderă la peretele vezicii urinare.
Infecțiile se manifestă prin:
• frecvenţă crescută a urinărilor, însoţite de usturimi, uneori şi de durere sau incontinenţă;
• urină tulbure;
• uneori febră moderată;
• dureri de spate, febră mai mare, dureri de cap, în cazul complicaţiilor (pielonefrită).

Vinovate pentru infecțiile urinare sunt:
• la femei, spațiul perineal mic (între anus și uretră) și uretra mai scurtă decât a bărbaților; ștergerea incorectă după defecație, dinspre spate înspre față;
• golirea amânată a vezicii, stagnarea urinei în vezică ducând la apariția infecțiilor;
• ingerarea unei cantități insuficiente de lichide;
• montarea unei sonde pentru evacuarea urinei.

Aproximativ 40% din populație se îmbolnăvește de cistită.
90% dintre infecţiile urinare comune sunt produse de E.coli, iar recurenţa infecţiilor după prima infecţie este de 44% în decurs de un an.
Medicul îți va recomanda să faci o urocultură, să veghezi mai atent asupra igienei personale, să bei mai multe lichide, să evacuezi urina fără întârziere și să iei un tratament antibacterian.
Pentru infecții recurente, de mare ajutor sunt extractele de merișor, de iarbă neagră și remediile homeopate.

Infecţia intestinală este produsă prin mecanisme diferite, de 6 categorii de tulpini catalogate în funcţie de virulenţă. Un pacient se poate infecta dacă:
• mănâncă fripturi „în sânge“, insuficient preparate termic, la care carnea din mijloc este roz; carnea contaminată nu are nici gust, nici miros diferit, este imposibil de recunoscut înaintea preparării;
• consumă lapte nepasteurizat sau apă contaminată;
• lucrează într-o fermă de animale şi paticipă la tranşarea vitelor şi oilor sacrificate, dar nu respectă normele de igienă;
• înoată în apă contaminată și înghite cantități din această apă.

Dacă nu respectă normele elementare de igienă, cum ar fi spălatul pe mâini după folosirea toaletei, infecţia se transmite uşor, mai ales în colectivităţi precum cămine de bătrâni, şcoli, creşe. Sunt mai sensibile la îmbolnăvire persoanele în vârstă și copiii.
Infecţia se manifestă în cel mult 7 zile de la contaminare, prin:
• crampe abdominale violente;
• după âteva re, caune apoase, care pot să inducă deshidratarea;
• după o zi, diareea devine sangvinolentă deoarece bacteria „atacă“ pereţii intestinului; diareea durează 2-5 zile şi se manifestă prin 5-10 scaune zilnic;
• febra oderată oate ă existe sau nu;
• greaţă, tări e omă, ameţeli.

Expuşi la complicaţii sunt pacienţii cu anemie, trombocitopenie sau afecţiuni renale. Complicaţiile necesită spitalizare.
Dacă ai diaree sangvinolentă, prezintă-te de urgenţă la medic şi prelevă pentru laborator o probă de fecale, în primele 48 de ore de diaree.

Cum vei trata diareea?

Medicul va examina toate simptomele: temperatura, tensiunea arterială, pulsul, paloarea tegumentelor, îţi va pune întrebări în legătură cu frecvenţa, culoarea şi consistenţa scaunelor, consumul anumitor alimente în cele din urmă 48 de ore.
• combate deshidratarea cu 2 ½ litri de lichid pe zi (ceaiuri, apă);
• restabileşte echilibrul electrolitic ingerând prafuri de electroliţi;
• ia antibioticul recomandat de medic, după comunicarea rezultatelor antibiogramei.

Odată urmat un tratament, bolnavul nu se poate întoarce în colectivitate decât după ce la 2 analize consecutive primește rezultatul: fără germeni patogeni. Vei repeta examenul bacteriologic la cel puţin 48 de ore după ultima doză de antibiotic.

Cum previi infecţia intestinală cu E.coli?

• spală-te pe mâini cu săpun înainte de a începe să găteşti şi înainte de masă;
• prepară termic carnea până când nu mai sunt zone crude;
• nu gusta carne crudă;
• nu folosi ustensilele de bucătărie cu care ai tranşat carnea înainte de a le spăla cu apă fierbinte;
• nu refolosi ambalajele de la carnea crudă;
• nu bea lapte nefiert;
• bea numai apă tratată, din surse controlate;
• spală-te pe mâini timp de cel puţin 20 de secunde după ce ai schimbat cuiva un scutec;
• spală bine legumele și fructele;
• în restaurante, nu consuma hamburgeri insuficient preparaţi.

SONIA STANCIU

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*