Egoismul, defect sau calitate?

Foto: © olly / Fotolia

Foto: © olly / Fotolia
Foto: © olly / Fotolia

Egoismul, un defect urât? Așa ni se spunea când eram mici. Părinții și bunicii noștri ne-au învățat că trebuie să fim generoși, să ne ajutăm aproapele și, asemeni lor,  să ne dedicăm trup și suflet familiei. Să fie oare asta cea mai bună cale în viață?

Femeia blândă și devotată, mama dispusă la orice sacrificii, prietenul generos fără limite sunt modele care, treptat, și-au pierdut valoarea. Oare am învățat, între timp, să avem grijă de noi, să ne ascultăm nevoile, să punem interesele proprii mai presus de ale celorlalți? Nu întotdeauna, iar sentimentul că suntem „devorați“ la serviciu, în familie, în relațiile cu prietenii ori vecinii, care ne cer tot mai mult și mai mult, ne copleșește deseori.

Fă diferența între falsa  și adevărata generozitate
Oferi cu generozitate tot ce poți – timp, sentimente, efort, bani – până când simți că nu mai poți. De ce nu te răsfeți pe tine înaintea celorlalți? Pentru că nu reușești să renunți la ceea ce am fost învățați din generație în generație: suferința e normală, iar să suferi pentru alții e chiar o îndatorire. Problema e că, dacă te pui pe tine înaintea celorlalți, te simți vinovată că nu dăruiești suficient sau că faci lucrurile greșit. Teama că celălalt va fi nemulțumit sau că va avea o reacție neplăcută te aduce în situația de a nu-i putea spune „Nu“ șefului sau de a nu-i refuza copilului un capriciu. Dorința excesivă de a fi iubită te face să te dai peste cap pentru ceilalți și să-ți depășești limitele. Din păcate, dorind să fii drăguță și amabilă, îți faci rău. Învață să faci diferența între „adevărata“ și „falsa“ generozitate.
Ce-i de făcut? Ia o pauză și ascultă-ți sentimentele. Cum te simți când, pentru a nu știu câta oară, îți scoți vecina din încurcătură, când faci ore suplimentare la serviciu fără să fii plătită sau când îți petreci toate duminicile făcând lecții cu copiii? Fericită? În acest caz totul e în regulă. Dar, dacă simți oarecare nemulțumire și frustrare și dacă ai îndoieli că gesturile tale de generozitate sunt chiar necesare, e momentul să-ți revizuiești atitudinea. Nu dărui totul, oricând, doar pentru că ți s-a cerut. Nu-ți depăși limitele, gândește-te și la tine. Merită să-i mulțumești pe toți ceilalți pentru a-ți crea ție frustrări, tristețe și stres?

Și tu ești importantă!
Ca să dăruiești tot mai mult, faci apel la rezervele tale fizice, emoționale și materiale care, evident, riscă să se epuizeze. De exemplu, duminica te stresează ideea că mâine începe o nouă săptămână de lucru. Rezultatul? Ești mai puțin eficientă, iar stresul te blochează. În familie ajungi să te enervezi din orice, ceea ce îți afectează relațiile cu cei dragi. Sunt posibile două alternative: fie ajungi să te revolți și să nu mai faci nici un gest pentru nimeni, fie te închizi în propria suferință și îți pierzi pofta de viață, somnul, apetitul.
Ce-i de făcut? Sigur că nu e nevoie să renunți la serviciu, să refuzi să-ți mai ajuți copiii sau să ignori o rudă bolnavă. Ce trebuie să faci este să-ți acorzi și ție atenție. Aplică legea compensației. Ai dăruit ceva cuiva? Dăruiește-ți și ție, indiferent că e vorba de timp, bani sau mici plăceri. La serviciu, compensează orele suplimentare cu vacanțe, zile libere sau zile în care pleci mai devreme. Același lucru e valabil și în sânul familiei. Pentru timpul dăruit altora, acordă-ți și ție timp de relaxare: o plimbare, o ieșire cu o prietenă, o baie relaxantă, o siestă etc. Este esențial să resimți fizic și psihic beneficiul, liniștea profundă. Aici nu e vorba de egoism, ci de supraviețuire.

Pe picior  de egalitate
Ca să te poți deschide către ceilalți este important, așadar, să-ți acorzi și ție timp și aten-ție, să-ți satisfaci micile plăceri. Relaxată și liniștită ești mult mai disponibilă și mai eficientă. Abandonează ideea că tu ești nimic și ceilalți sunt totul: situează-te pe picior de egalitate cu ei.
Ce-i de făcut? Renunță la postura de victimă, de ființă sacrificată și vei evita ca ceilalți să joace rolul de călăi.
Scopul tău nu este să devii centrul universului, ci să ai relații armonioase cu cei din jur. Nu e nevoie să spui sistematic „Nu“ și nici să aștepți să fii mereu servită cu cea mai mare felie de tort, ci să-ți stabilești propriile reguli. De exemplu, în ce situații accepți să faci cuiva un serviciu sau altul, ce ești dispusă să dăruiești și ce nu, cât din timpul tău poți rupe pentru alții etc.

Aplică …egoismul echilibrat

  • Învață să te asculți.  Acordă-ți de trei ori pe zi câte trei minute și întreabă-te, în liniște, cum stau lucrurile. Te simți bine? Bucură-te de acel sentiment, care îți dă puterea să mergi mai departe. Ești tristă, nervoasă? Analizează cauzele și nevoile tale: așa vei putea transforma situația, în loc să o suporți pur și simplu, fără să faci nimic.
  • Învață să spui „Nu“. Nu e simplu să refuzi o sarcină suplimentară la serviciu sau să reacționezi când atitudinea cuiva nu-ți place. Dacă ți-e teamă de conflict (altfel spus de separare) înseamnă că ai impresia că a fi în dezacord cu cineva este același lucru cu a nu fi iubită. Îndrăznește să vezi lucrurile altfel: când spui cuiva „Nu“ înseamnă că de fapt îți spui ție „Da“. Această atitudine te va face să simți o satisfacție profundă.
  • Exprimă-ți nemulțumirea la momentul oportun. Dacă nu spui nimic, deși ceva te deranjează, vei fi măcinată de frustrare, iar de aici nu iese nimic bun. Într-un mod respectuos, fără să-ți judeci sau să-ți critici interlocutorul, adu-i la cunoștință nemulțumirea ta.

ANGELA CÎLȚAN

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*