Efecte neplăcute ale administrării de antibiotice

Foto: © Pavel Losevsky / Fotolia

Foto: © Pavel Losevsky / Fotolia
Foto: © Pavel Losevsky / Fotolia

Când rostim cuvântul „iarnă“, fiecare dintre noi îl asociază cu amintirile cele mai puternice păstrate de-a lungul existenţei noastre. Un copil îl rosteşte cu bucurie, un bătrân cu îngrijorare, iar majoritatea părinţilor de micuţi, cu disperare. Căci perioada ce se întinde până spre primăvară înseamnă, pentru mulţi părinţi, chinul frecventelor îmbolnăviri şi al tratamentelor aferente acestora.

Micuţul tău s-a căptuşit cu un „roşu în gât“ du- pă ultima plimbare în zăpadă sau a făcut otită la grădiniţă. Ai făcut o vizită pediatrului şi ţi-a prescris un antibiotic. Conştiincios, faci tot posibilul să-i administrezi suspensia, folosind tot felul de tertipuri: te joci cu cel mic şi îl faci să deschidă guriţa sau i-l dai în biberon, diluat cu o cantitate mică de ceai.
Până aici, totul decurge normal. Dar nu trece mult şi încep să se facă simţite efectele adverse ale antibioticului, adică acele reacţii despre care ai citit în prospect, înainte de a-i administra medicamentul. Indiferent în ce moment al zilei au apărut, te pun în dificultate.

Are scaunele moi
Necazul e că antibioticele acţionează asupra bacteriilor ce au dus la îmbolnăvire, dar distrug şi bacteriile „prietenoase“ din organism, acele bacterii pe care le cuprindem sub denumirea de floră şi care trăiesc în intestine. Aceste bacterii „bune“ reglează consistenţa scaunelor şi ajută la digestie. Eliminând aceste bacterii, te poţi aştepta ca scaunele să devină mai apoase, ori mai frecvente.
Diareea asociată antibioticelor îi afectează pe 20% dintre cei care iau antibiotice.
Ce măsuri trebuie să iei?
Ca să nu apară acest efect ne-dorit, unii medici recomandă să asociezi tratamentului, de la bun început, o dietă antidiareică, bazată pe alimente mai sărace în fibre şi grăsimi. Sunt de evitat untul, deserturile bo- gate în grăsimi, smântâna, nucile, fructele uscate, leguminoasele, insitând asupra legumelor fierte, cărnii, pâinii prăjite şi orezului fiert.
Este posibil ca diareea să fie provocată nu de antibioticul în sine, ci de anumite substanţe încorporate în capsule: lactoză sau amidon de porumb.
Dacă ştii că în trecut copilul a avut reacţii de acest tip la administrarea de antibiotice, e bine să îţi iei de la bun început măsuri de precauţie, administrându-i probiotice şi apelând la o formulă de lapte specială pentru copii şi adulţi care au diaree.
În compoziţia pliculeţelor cu prafuri probiotice este prezent întotdeauna Lactobacillus acidophilus care joacă un rol important în sinteza vitaminelor din grupul B şi favorizează asimilarea lactoalbuminelor, aminoacizilor, grăsimii şi lactozei. Este bine să îi administrezi probioticele în timpul tratamentului, la 2-3 ore distanţă de ora la care i-ai administrat antibioticul, dar şi după terminarea tratamentului, timp de aproximativ două săptămâni, până la refacerea completă a florei. Probioticele previn şi apariţia aftelor bucale – antibioticul distruge şi bacterii din cavitatea bucală şi, în lipsa lor, se dezvoltă levurile, dând naştere aftelor.
De vreme ce ai luat aceste măsuri, poţi continua tratamentul. Îl vei întrerupe numai dacă:

  • numărul scaunelor dintr-o zi e mai mare de 6;
  • copilul are crampe abdominale puternice şi vărsături;
  • apar urme de sânge în materiile fecale.

În aceste cazuri, adresează-te medicului pentru ajustarea dozei sau pentru schimbarea antibioticului.
Anumite antibiotice pot de-clanşa o intoleranţă la lactoză, interferând cu abititatea intestinului de a produce enzime pentru lactoză.
Reţine: pentru minimizarea neplăcerilor gastro-intestinale, ia aceste trei măsuri: dietă antidiareică, o formulă de lapte specială şi administrarea de probiotice!

Vomează
Unii copii nu tolerează orice gust, iar aromatizanţii pe care îi conţin siropul ori suspensia le provoacă senzaţie de greaţă. Dacă un copil vomează la cel mult 15 minute după ce a ingerat o doză de antibiotic, poţi să repeţi administrarea dozei.
Dacă se întâmplă de trei ori la rând, adresează-te medicului.

Are o erupţie cutanată
Dacă este vorba despre o erup- ţie în părţile acoperite de scutec, se poate datora contactului dintre scaunul diareic (acum, bogat în levuri) şi pielea copilului. Ar fi bine ca, de fiecare dată când îi schimbi scutecul, să îl ungi la funduleţ cu o cremă care să conţină oxid de zinc.
Petele mari, roşii, de pe suprafaţa corpului, pot fi urticarie. Acestea pot să dispară în câteva ore şi să reapară în altă parte a corpului, după un timp. Urticaria poate să provină şi de la alte medicamente sau de la alimente, o mare problemă fiind depistarea cauzei reale.
Trebuie să te îngrijorezi dacă:

  •  erupţia devine severă, cu vezicule mari şi piele care se desprinde;
  •  copilul începe să respire cu dificultate, şuierător;
  •  înghite din ce în ce mai greu;
  •  i se tumefiază articulaţiile.

Dacă observi aceste semne, cheamă salvarea sau medicul de familie, în cel mai scurt timp. Medicul îi va administra de urgenţă un antihistaminic.
În timpul tratamentului cu antibiotice, este bine să consume cât mai multe lichide, de preferinţă apă sau ceai (în ceea ce priveşte ceaiurile, le vei alege în funcţie de vârsta copilului).
Indiferent de manifestarea in-toleranţei la antibiotic, feedback-ul către pediatru e obligatoriu; el va consemna în fişa copilului intoleranţa faţă de un anumit antibiotic, iar pe viitor va exclude din recomandare întreaga familie de antibiotice, evitând reacţiile nedorite.

SONIA STANCIU

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*