Dislexia îl împiedică să învețe

Foto: © Elenathewise / Fotolia

Foto: © Elenathewise / Fotolia
Foto: © Elenathewise / Fotolia

Se estimează că dislexia afectează 5 – 8% dintre copiii de vârstă şcolară, în special băieţii, conducând deseori la serioase dificultăţi în învățare. Din fericire, în majoritatea cazurilor, această tulburare poate fi corijată dacă este depistată la vreme

Einstein, Thomas Edison, Leonardo da Vinci, Pablo Picasso, John Lennon, Cher, Tom Cruise, Keanu Reeves, Jay Leno… Te întrebi ce au în comun toți aceștia? Dislexia. O persoană poate fi talentată și inteligentă şi, în acelaşi timp, se poate confrunta cu ceea ce se cheamă „tulburare a capacităţii de a citi“ sau „dificultatea de a recunoaşte sau reproduce limbajul scris“. Pe scurt, cu dislexia. O tulburare ale cărei cauze nu se cunosc, dar care poate fi corectată dacă este depistată la vreme.

De la vorbit la citit și scris
Ca să învețe să citească și să scrie, copilul traversează două etape. Întâi face legătura între imaginea scrisă a unei litere şi sunetul asociat acelei litere. Apoi, el trebuie să recunoască întregul cuvânt scris, care este compus din sunete diferite. De exemplu, el trebuie să citească suficient de repede cuvântul păpuşă pentru ca cele trei silabe care îl compun, pă-pu-şă, să capete un înţeles. Dacă nu reuşeşte să descifreze literele sau reuşeşte acest lucru foarte greu, el nu va percepe înţelesul cuvântului.

La ce să fii atentă
Ceea ce trebuie să-i alerteze pe părinţi şi pe profesori este că 50% dintre copiii dislexici, înainte de a manifesta dificultăţi în învăţarea limbajului scris, prezintă tulburări ale limbajului oral. Ce semne te pot duce cu gândul că micul tău preșcolar ar putea suferi de dislexie?

  • Reproduce greşit sunetele.
  • Nu poate învăţa sau uită numele literelor (chiar şi pe cele din numele său).
  • Pronunţă greşit cuvintele uzuale.
  • Nu sesizează cuvintele cu rimă.
  • Întâmpină dificultăţi în a despărţi cuvintele în silabe.
  • Construieşte greşit frazele.

Cuvinte fără înţeles  
„De câte ori deschid o carte mă simt ca şi cum aş intra într-o încăpere plină de persoane ale căror feţe îmi sunt cunoscute, dar ale căror nume nu mi le pot aminti“ – așa își descrie problema o persoană care suferă de dislexie.
Copiii care suferă de dislexie sunt absolut normali, inteligenţi (deseori cu o inteligenţă peste medie), au capacităţi senzoriale intacte, dar au mari greutăţi la scris și citit. Cum se manifestă aceste dificultăţi?

  • Confundă literele cu formă asemănătoare. De exemplu, copilul consideră literele „d“, „b“, „p“, „q“ ca o singură literă.
  • Inversează silabele.
  • Ignoră semnele de punctuaţie, adaugă sau omite litere la cuvintele pe care le citeşte sau le scrie.
  • Nu poate asocia sunetele cu literele pe care le reprezintă, dar şi invers.
  • Nu respectă ordinea literelor din alfabet, a notelor muzicale, a zilelor din săptămână, a lunilor, deşi îşi aminteşte foarte bine evenimentele trăite.
  • Poate întâmpina greutăţi în orientarea în timp şi spaţiu, poate prezenta o anumită stângăcie şi uneori chiar o tendinţă spre hiperactivitate.

E prea greu să citesc!
În jurul vârstei de 6 ani un copil „normal“ învaţă să citească în câteva luni, iar după doi ani de şcoală citește bine. În schimb, un copil cu dislexie rămâne la stadiul de descifrare a literelor luni în şir, uneori chiar mai mulţi ani, mai ales dacă tulburarea nu este depistată şi corectată la vreme.
El citeşte lent, ezitant, cu multe greșeli. La un moment dat este posibil să refuze să citească sau să scrie, pe motiv că nu-i place. Este firesc: aceste activităţi sunt mult prea dificile pentru el.

Cum îl ajuţi?
Dacă observi că cel mic are dificultăţi în vorbire, citire sau scriere, asigură-te că nu există o cauză organică: surditate parţială, tulburare de vedere, o afecţiune neurologică, psihomotorie sau psihologică. Medicul pediatru te va îndruma către specialistul potrivit: ORL, oftalmolog, neurolog, psiholog. Dacă nu există afecţiuni organice şi diagnosticul este clar de dislexie, trebuie începută neîntârziat reeducarea ortofonică la un logoped. În tratarea dislexiei un rol important îl joacă şi părinţii: dați dovadă de multă răbdare şi înţelegere faţă de copil.

Câteva sfaturi pentru părinţi

  • Ajută-l să exerseze cititul şi despărţirea cuvintelor în silabe.
  • Încurajează-l să citească lent, permiţându-i să urmărească cu degetul cuvintele din carte. Asigură-te că înţelege sensul fiecărui cuvânt citit.
  • Nu-l obliga să citească cu voce tare în faţa altor persoane, ca să nu-l pui într-o situație jenantă.
  • Ajută-l să exerseze scrierea literelor care îi pun probleme. Lasă-l, de asemenea, să facă ştersături, pentru că acestea sunt un mod de autocorectare.
  • Exersează împreună cu el scrierea şi memorarea cifrelor şi numerelor. Copilul poate avea tendinţa să inverseze anumite cifre: 6 cu 9, 12 cu 21 etc.
  • La matematică, ajută-l să facă legătura între enunţ (care ţine de vocabular) şi operaţiile pe care le are de făcut. Dacă e nevoie, refaceţi fiecare etapă a rezolvării, folosindu-vă de elemente ajutătoare: desene, scheme etc.
  • Nu îl certa când greşeşte şi nu îl face să se simtă vinovat. Nu uita nici o secundă că nu ai un copil prost, ci un copil care este obligat să depună mai multe eforturi decât ceilalţi pentru a învăţa să scrie şi să citească.

ANGELA CÎLȚAN

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*