Copilărie cu astm bronşic

Fotolia_13244988


Foto: © Acik / Fotolia

Un şcolar din 20 are astm bronşic, fie că este diagnosticat sau nu.
Trei români din zece se confruntă cu primele simptome ale bolii la vârsta
de sub un an. De altfel, medicii pediatri se confruntă din ce în ce mai des cu sugari care suferă de astm bronşic indus viral

Astmul este destul de frecvent în România (7–10%), înscriindu-se totuşi în trendul internaţional (5–30%). Îngrijorător este faptul că frecvenţa bolii a crescut de patru ori în rândul copiilor comparativ cu patru decenii în urmă. În plus, la 80% dintre astmatici, primele simptome apar sub vârsta de 5 ani. Numai în Bucureşti, medicii spun că 10% din copiii de vârsta şcolară au astm.

Virozele repetate, un semnal de alarmă 

Nu doar medicii, ci şi părinţii ştiu că o boală identificată şi tratată din vreme are o evoluţie foarte bună. Chiar dacă în cazul astmului nu se vorbeşte de vindecare totală, ci de controlul bolii, acesta poate fi unul eficient. „Un astm depistat şi bine controlat redă copilului starea fizică, dar şi încrederea în sine“, a precizat dr. Gabriela Şuiu-Apostol, medic pediatru. Primul pas pe care trebuie să-l facă părinţii este acela de a acorda atenţie mărită copilului care face infecţii respiratorii prelungite. „Sunt foarte multe viroze, determinate de virusuri cu acţiune bronho-obstructivă, pe care le fac sugarii. Apariţia repetată la interval de o lună-două reprezintă primul pas către o boală astmatică. Până acum câţiva ani, diagnosticul de astm se punea după vârsta de cinci ani. Numai că patologia şi aspectul clinic s-a schimbat foarte mult, sunt şi foarte mulţi factori favorizanţi, aşa că vârsta a scăzut şi tratamentul se iniţiază la cinci-şase luni“, a spus dr. Şuiu. Prin urmare, mămicile nu trebuie să trateze cu indiferenţă virozele celor mici.
„Lasă dragă, e o simplă răceală! Ce dacă a fost bolnav de trei ori într-un an şi pe vremea mea era la fel“ – o asemenea atitudine nu este recomandată. Mai bine mergeţi de zece ori la medicul de familie, la pediatru şi la pneumolog decât să ignoraţi nişte episoade ale unui astm nediagnosticat.

Nu vă repeziţi la antibiotice!

Profesorul Peter Barnes, şeful Catedrei de Pneumologie la Imperial College şi Honorary Consultant Physician la Royal Brompton Hospital, din Londra recunoaşte că „50% dintre copii nu sunt diagnosticaţi corect de către medicul de familie. Dar asta se întâmplă în fiecare ţară“.
Însă medicii aflaţi la curent cu protocoalele internaţionale, ştiu că mai mult de 3 episoade de wheezing (şuieratură respiratorie acută), într-un an la copil poate însemna un astm bronşic. Iar atunci când observaţi că medicul de familie ezită asupra diagnosticului, solicitaţi trimiterea către un medic pediatru sau pneumolog pentru clarificarea diagnosticului. „Ar fi bine ca medicii de familie să nu se mai repeadă din prima la tratamentul cu antibiotice. Patologia pe fond viral nu necesită antibiotice. Este foarte important să înceapă tratamentul cât mai devreme şi cât mai corect cu o medicaţie cel mai puţin agresivă pentru copil“, susţine dr. Gabriela Şuiu-Apostol.
Terapia astmatică se bazează pe corticosteroizi, care influenţează mult procesul de creştere al copilului şi de aceea este important ca medicul curant să încerce medicaţia cea mai puţin agresivă. Părinţii trebuie să ştie însă că medicul este cel care decide terapia. Şi nu puţine sunt situaţiile în care cel mic mai suferă şi de altceva. În proporţie de 80%, astmul bronşic se asociază cu rinita alergică şi/sau dermatita atopică.

Sportul integrează copilul în societate

Copiii care suferă de astm se simt marginalizaţi. Pe de o parte de familie, pe de alta de societate. „Copiii cu astm sunt marginalizaţi, pentru că nu pot participa efectiv cu ceilalţi copii de aceeaşi vârstă la activităţile şcolare sau extra-şcolare şi de familie. Adeseori sunt hiperprotejaţi de familie ceea ce iarăşi nu este indicat“, explică medicul pediatru, care are în supraveghere zeci de copii cu astm.
Este adevărat că şi părinţii sunt sufocaţi de numărul mare de episoade acute ale copiilor şi se cam satură, aşa că încep să-i „gratuleze“ cu diverse epitete. „Of, m-am săturat să mergem iar şi iar la doctor!“. Copilul se simte victimizat pentru o afecţiune de care el nu este responsabil în nici un fel, de atmosfera din casă şi începe să se închidă în el. Or, psihologii susţin că tocmai izolarea trebuie evitată. Şi poate fi, prin activităţi sportive. „Înotul şi tenisul sunt sporturi integrative, care pun în mişcare toate grupele musculare, ele sunt recomandate copiilor cu astm. Dar ei pot să facă orice sport doresc în măsura în care boala este tratată şi controlată“, e de părere dr. Şuiu. Totuşi, copiii cu astm trebuie să facă efort fizic gradual şi numai sub supravegherea antrenorului.

ALEXANDRA MĂNĂILĂ

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*