Bârfa şi bârfitorii

Foro: © LanaK / Fotolia

Foro: © LanaK  / Fotolia
Foro: © LanaK / Fotolia

Cine nu s-a confruntat cu bârfele şi nu s-a întristat din cauza lor? Toată lumea  cel mai probabil. S-ar părea că ne însoţesc, într-o măsură mai mare sau mai mică, pe fiecare dintre noi, precum o umbră

Ce înseamnă bârfa?
Potrivit dicţionarului, bârfa constă în vorbe răuvoitoare la adresa cuiva, iar a bârfi înseamnă a vorbi de rău, a ponegri, a defăima, a îndruga verzi şi uscate despre cineva. Un fenomen cât se poate de răspândit s-ar părea. O atestă studiile psihologice: 30-70% din conţinutul conversaţiilor de zi cu zi îl constituie bârfele, este concluzia la care s-a ajuns în urma acestora. Impresionant, nu-i aşa? Cine sunt cei luaţi în colimator? Cel mai adesea, pe lângă cunoştinţele comune, sunt cei bogaţi, oligarhii, ale căror nume se află constant pe buzele tuturor. Li se analizează faptele, stilul de viaţă, situaţia financiară, relaţiile intime, tot ce poate prezenta „interes”, informaţiilor vehiculate dându-li-se o conotaţie negativă.
Eşti de părere, poate, că doar femeile bârfesc, bărbaţii discutând numai pe marginea unor teme serioase? Te înşeli, susţin psihologii. În cadrul unui interesant experiment, cercetătorii amerciani le-au cerut studenţilor să înregistreze pe un reportofon discuţiile pe care le poartă la cafenea. Înregistrările au scos la iveală faptul că fetele au vorbit mai mult despre propriile probleme sau cele din familie, pe când băieţii şi-au îndreptat atenţia asupra colegelor, a politicienilor şi sportivilor. Curioşi au fost şi cercetătorii italieni, ajungând, în urma studiului pe care l-au efectuat, la concluzia că bărbaţii lor îşi dedică până la 5 ore pe zi colegilor. Bârfindu-i, fireşte. Nici englezii nu fac excepţie. Nu se dau în lături să analizeze în familie sau în cercul lor de prieteni neajunsurile colegilor 90% dintre ei. Oare câţi români procedează aidoma? Nu puţini, cu siguranţă!

De ce se bârfeşte?
Întrucât este o fiinţă socială, sunt de părere psihologii, omul dă curs dorinţei de comunicare cu semenii. Despre ce anume?, pare a fi o întrebare ce-i tot dă târcoale. Sigur, poţi vorbi despre o carte sau un film. Cărţile însă nu prea mai au succes, iar filmele, în afara telenovelelor, aşişderea. Despre vreme? Prea puţin. Şi-apoi, la ce bun să-ţi baţi capul să găseşti un subiect de conversaţie interesant, când mult mai la îndemână e să vorbeşti despre cunoştinţele comune. O ispită căreia cu greu i se rezistă. Ba, multora provocându-le chiar o deosebită plăcere să-i dea curs. Iar dacă reuşesc să capteze interesul interlocutorului, bârfa devine o modalitate de apropiere de ceilalţi. Cu aceleaşi înclinaţii, fireşte.
Sunt şi din cei care consideră că răspândind zvonuri aduc un beneficiu celor din jur, avertizându-i despre trăsăturile negative ale cuiva, despre probabilitatea ca respectiva persoană să recurgă la acte reprobabile. Aşadar, o fac din cele mai bune intenţii! Aparent, căci s-a constatat că cel mai adesea, cel care vorbeşte de rău pe cineva o face din dorinţa de a atrage atenţia asupra propriei persoane, de a stârni interesul, de a face bună impresie celor din jur, de a creşte în ochii lor. Sunt, aşadar, cei care nu recurg la bârfă din plictiseală, şi nici din bune intenţii, ci pentru a influenţa interlocutorul. Şi asta pentru că, tot după părerea psihologilor, mari amatori de bârfe sunt cei cu o scăzută stimă de sine, neîncrezători în propriile forţe, în capacitatea de a se realiza, de a obţine ceea ce doresc.

Cine mai bârfeşte?
Bârfele se mai nasc şi din invidie, din răzbunare, din dorinţa de a insulta.
Cum nu-i poţi spune deschis celui care te-a umilit, de exemplu, părerea ta despre el, recurgi la bârfă. Ce poate fi mai simplu, doar găseşti cine să te asculte. Aşa se întâmplă atunci când cel care te-a umilit ocupă o poziţie mai înaltă sau pur şi simplu are, după părerea ta, atuuri care te inhibă. Nu arareori colegii încep să-i bârfească pe cei pe care bănuiesc că ar vrea să le ia locul sau să promoveze, detaşându-se de ei. Oricât ar părea de ciudat la prima vedere, nu arareori bârfesc şi cei care se află pe o poziţie superioară pe scara ierarhică, recurgând la bârfă ca la un mijloc care să le sporească autoritatea.
Spre bârfă mai sunt înclinaţi şi cei nervoşi, şi cei marcaţi de tot felul de temeri, cei chinuiţi de anxietate, cei cărora le place să-şi tot plângă de milă.

Cum te lupţi cu bârfele? Merită?
„Mai rea decât bârfele despre tine este chiar absenţa lor”, susţinea Oscar Wilde. O fi vreun sâmbure de adevăr în această afirmaţie. Şi, totuşi, n-ar fi rău să ne ţinem cât mai departe de bârfe şi bârfitori. De ce? Un om decent, un înţelept nu va sta niciodată să bârfească nici cu cei apropiaţi, nici cu prietenii, ştiind că bârfa înseamnă lipsă de respect faţă de celălalt.
Dar şi că, după cum spune un străvechi proverb spaniol, „cine bârfeşte cu tine te bârfeşte şi pe tine”.

OLGA SVEDUNEAC

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*