Ardeiul, legumă vicecampioană la vitamina C

Fotolia_125785

Fotolia_125785
Foto: © matka_Wariatka / Fotolia

Ardeii consumaţi în stare crudă au un gust şi o textură inconfundabilă. Indiferent cum îi gătim, îmbogăţesc savoarea preparatelor şi paleta de culori a acestora.  Dar mai presus de savoare şi aspect, ne dau un mare ajutor în păstrarea sănătăţii

În locuri însorite şi călduroase, la temperaturi de peste 15°C, pe terenuri irigate şi soluri fertile, se dezvoltă planta din familia Solanaceae (familie ce îţi este cunoscută deoarece mai cuprinde pătlăgelele şi cartofii) care are ca fructe apreciaţii ardei. Arheologii ne încredinţează că, acum aproape 9500 de ani, primele tărâmuri primitoare pentru această plantă au fost cele din America de Sud, căci au descoperit seminţe datând din acea perioadă. S-ar părea că primele culturi pe continentul sud-american datează din anul 6000 î.Hr., iar primul european care a făcut cunoştinţă cu planta pe continentul american a fost medicul din echipajul lui Cristofor Columb, care a adus primii ardei în Europa, la sfârşitul secolului al XV-lea şi le-a descoperit câteva dintre efectele terapeutice.

De sunt ardeii benefici pentru sănătate?
Ardeiul gras verde are de două ori mai multă vitamina C decât aceeaşi cantitate de lămâi sau portocale.
Ardeii graşi roşii au de trei ori mai multă vitamina C decât cei verzi. După cum vezi, dacă ne referim la conţinutul în vitamina C, ardeii au cu ce se lăuda, fiind pe locul al doilea în topul legumelor, după frunzele de pătrunjel. În plus, ardeiul gras roşu are de 11 ori mai mult betacaroten decât cel verde. Aşadar, iată doi antioxidanţi preţioşi pentru sistemul cardiovascular: betacarotenul şi vitamina C. Nici ardeii iuţi nu se lasă mai prejos: 100 g de astfel de ardei conţin între 70 şi 140 mg de vitamina C.
Asocierea ardeilor cu alte legume bogate în fier (cum ar fi roşiile, mazărea, verzişoarele de Bruxelles, sfecla, spanacul, broccoli), în cadrul aceleiaşi mese, duce la o mai bună absorbţie a fierului de către organism.
În compoziţia ardeilor, fie că sunt capia, graşi sau iuţi, intră importante cantităţi de potasiu, magneziu şi fier.
Indiferent de varietatea în care creşte, denumirea botanică a ardeiului conţine Capsicum; spre deosebire de alte legume, care se pot compara cu ardeii în ceea ce priveşte conţinutul în vitamine şi minerale enumerate anterior, ardeiul are ceva mult mai preţios şi unic: capsaicina.
Iată care este reacţia organismului în cazul ardeilor iuţi, care au procente mai mari de capsaicină: ajunsă în cavitatea bucală, capsaicina acţionează asupra receptorilor de la nivelul limbii şi gâtului, care trimit mai departe, către creier, mesajul că subiectul a consumat ceva fierbinte. Creierul răspunde prin activarea pulsului, glandelor sudoripare şi emisia de endorfine.
Psihologii americani au comparat consumul unui ardei iute cu o plimbare în montagne rousse, senzaţiile de durere şi teamă fiind atenuate de ideea că, de fapt, nici ardeiul iute, nici traseul periculos, nu fac vreun rău ireparabil organismului.
Medicina modernă apreciază capsaicina pentru rolul ei de stimulent circulator şi reducător al durerii. Capsaicina s-a dovedit a fi un bun analgezic în dureri articulare, în durerile de cap, în cele datorate herpesului Zoster. Unguente, extracte hidroalcoolice, plasturi cu extract de capsaicină vin acum în ajutorul celor care acuză dureri articulare, uşurându-le suferinţa.
Studii efectuate în laborator, pe şoareci, au demonstrat că celulele canceroase pot fi distruse de capsaicină.
Aceeaşi substanţă ajută la scăderea greutăţii şi stimulează activitatea pancreasului pentru suferinzii de diabet de tip 2. Capsaicina poate avea un efect protector antiulceros, la persoanele cărora le-a fost depistată infecţia cu Helicobacter pylori.

Cum se măsoară  iuţeala ardeilor?
În 1912, famacistul american Wilbur Scoville a avut ideea să stabilească o scală a iuţelii  ardeilor. De atunci, iuţeala ardeilor se măsoară în SHU (Scoville heat units), reprezentând numărul de diluţii care trebuie aplicat unui extract de ardei iute pentru a-şi pierde iuţeala.
Din păcate, metoda lui depinde de subiectivitatea şi sensibilitatea celui care încearcă extractul alcoolic de ardei iute, dar este singura metodă existentă până în prezent.
La ardeii graşi, SHU este zero, în timp ce la ardeii mici foarte iuţi, din soiul Thai, care se cultivă şi la noi, în ghivece, SHU variază între 50 000 şi 100 000.
Capsaicina pură are 15 000 000 SHU şi există sosuri de ardei mexicani la care iuţeala ajunge la 300 000 SHU.
Cu peste 800 000 SHU, ardeiul indian Naga Jaloka deţine recordul: iuţeala nu dispare nici la 30 de minute după consum!
Contrar credinţei populare, nu seminţele sunt cele mai iuţi la un ardei, ci membrana albă din interiorul legumei, care înconjoară seminţele şi desparte interiorul ardeiului în cavităţi – aceasta este partea cu cea mai mare concentraţie de capsaicină.

Consumă cu prudenţă ardei iute!
Consumul exagerat de ardei iuţi ori de sosuri picante induce refluxul gastroesofagian şi este foarte dăunător bolnavilor cu sindromul colonului iritabil. De asemenea, bolnavii cu probleme hepatice severe trebuie să evite consumul de ardei iuţi şi alimente condimentate cu boia.
Ardeii iuţi nu trebuie înghiţiti întregi, chiar dacă sunt soiuri mici, ingestia acestora putând duce la perforaţii ale intestinului. După operaţii de hemoroizi, fisuri anale, este interzis consumul de ardei iuţi. Remediile cu extract de capsaicină nu se aplică pe piele sensibilă sau cu leziuni şi se întrebuinţează progresiv, căci sunt persoane sensibile la o astfel de substanţă.

SONIA STANCIU

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*