Acordă primul ajutor în accidente produse la sporturile de iarnă

Foto Fotolia

Foto Fotolia
Foto Fotolia

Aştepţi cu nerăbdare iarna ca să practici un sport specific anotimpului rece? Fie că mergi la schi, la săniuş sau cu snowboardul pe pârtie, te expui unor riscuri, ceea ce e valabil şi pentru camarazii tăi de pârtie. Iată de ce e bine să pleci cu lecţia învăţată, să cunoşti puţină „teorie“ despre primul ajutor.

În acordarea primului ajutor, indiferent de situaţie, trebuie să respecţi cinci reguli de bază:

  1. Păstrează-ţi calmul. Dacă devii agitat, accidentatul va fi şi el mai tensionat, împreună veţi escalada starea de tensiune. Cui foloseşte? Nici lui, nici ţie.
  2. Înainte de a interveni, analizează pericolul în care te pui şi, dacă ţi se pare că e nesigur atât pentru tine, cât şi pentru victimă, nu trece la acţiune.
  3. Înainte de alte controale, verifică dacă accidentatul respiră (iese aerul pe nas ori pe gură?) şi asigură-te că are puls.
  4. Verifică dacă victima e conştientă şi poate co- opera.
  5. Dacă vei considera că nu poţi duce accidentatul la cea mai apropiată unitate sanitară, sună la 0725/826668, adică la numărul pe care îl poţi forma apăsând tasta co- respunzătoare lui zero şi apoi ale literelor din cuvântul SALVAMONT. Numărul este va- labil, desigur, numai pentru accidentele montane produse în România. Odată ce ţi-a răspuns dispecerul, explică-i clar şi calm unde se află accidentatul şi ce s-a întâmplat.

Entorse, luxaţii şi fracturi
Dintre toate necazurile ce se pot ivi pe pârtie, entorsele sunt cele mai „blânde“. Apar când o articulaţie e forţată să depăşească limitele între care, în mod normal, ea permite deplasarea. La entorse, oasele din articulaţie nu se deplasează unul faţă de celălalt, în timp ce la luxaţii capetele oaselor ce se întâlnesc în articulaţie se deplasează; uneori, după repunerea în poziţia normală este necesară şi purtarea unui aparat gipsat, pentru câteva săptămâni. Fractura este un traumatism grav, la care se întrerupe continuitatea unui os.
Ca să îţi dai seama dacă e vorba despre o fractură sau o entorsă, analizează următoarele aspecte:

  •  accidentatul a auzit un zgomot ca o pârâitură?
  •  sunt semne vizibile ale unei hemoragii în zona dureroasă?
  •  se observă deformaţii vizi-bile?
  •  cât de puternică e durerea pe care o resimte accidentatul?
  •  poate să mişte membrul res-pectiv?

Deoarece nu poţi să măsori tu însuţi durerea victimei (iar la unii, gradul de toleranţă al durerii e destul de jos), eşti nevoit să acţionezi ca şi când te-ai confrunta cu cea mai neplăcută dintre cele trei situaţii.
Dacă bănuieşti că e doar o entorsă ori o luxaţie, iată ce trebuie să faci:

  •  sună la serviciul de urgenţă 112;
  •  imobilizează braţul cu ajutorul unui fular sau al unei faşe; imobilizează piciorul afectat folosind o atelă (o scândură) pe care o înfăşori în materile textile;
  •  dacă e posibil, ridică puţin piciorul afectat pentru a se reduce umflătura, prin circulaţia lichidelor de drenaj;
  •  înveleşte articulaţia afectată în folie sau într-un material textil mai subţire şi apoi pune zăpadă sau gheaţă pe articulaţie;
  •  dă-i accidentatului un calmant uşor (paracetamol sau ibuprofen), nu înainte de a-l întreba dacă are alergie la vreun medicament.

Dacă bănuieşti că e vorba despre o fractură, îl ajuţi astfel:

  •  dacă are o rană, acoper-o cu pansament steril sau cu o cârpă uscată, fără să presezi ca să opreşti sângerarea;
  •  nu apăsa osul şi nu îl forţa în niciun fel;
  •  încălzeşte accidentatul şi cal-mează-l;
  •  oferă-i un calmant mai puternic, menţinând aceeaşi precauţie cu privire la substanţele ce pot genera alergii;
  •  găseşte în vecinătate un o- biect plan, ca o şipcă lată, ce ar putea să ţină loc de atelă;
  •  înveleşte atela într-un material textil, plaseaz-o sub picior şi prinde-o strângând cu şireturi sau bucăţi de frânghie, dar nu prea tare, ca să nu întrerupă circulaţia sangvină.

Ai pregătit accidentatul, acum încotro? La primul spital care are o secţie de ortopedie.
Dacă accidentatul s-a rănit la cap sau la coloana vertebrală, nu îl mişca, dar cheamă rapid serviciul de urgenţă sau echipele SALVAMONT.
Degerăturile
Apar când anumite părţi ale corpului sunt expuse la temperaturi extreme, sub -100C, pentru o perioadă mai lungă de timp. Mai expuse degerăturilor sunt degetele de la mâini, picioare, lobul urechii, bărbia şi nasul. Când aceste părţi ale corpului se răcesc, fluidele din celule încep să îngheţe şi formează cristale de gheaţă care produc ruperea celulelor.
Când pielea devine albă, dar zona amorţeşte şi ţesuturile mai profunde sunt calde încă, e uşor să intervii: acoperi zonele degerate ale persoanei cu o pătură, îl fricţionezi uşor şi îl duci la căldură. Este de ajuns ca să-şi revină treptat.
Degerăturile severe pot fi recunoscute după culoarea roşie-albăstruie a pielii, după plăgile groase şi foarte dureroase. Cel care are astfel de degerături trebuie transportat urgent într-o încăpere caldă. Nu e voie să-i freci pielea. Îi vei face băi locale, cu apă la temperatura de 39-400C (cât să suporte pielea cotului), băi ce vor dura în jur de 20 de minute. Aşteaptă-te ca dezgheţarea să fie însoţită de dureri. După aceasta, locul se bandajează şi se aplică unguente pe bază de glicerină, cu extracte din plante.
Dacă nu se intervine la timp, se poate ajunge la amputarea părţilor afectate.
Hipotermia
Înseamnă scăderea temperaturii corpului sub 350C. Cel care ajunge la hipotermie este un pic „albăstrui“, are frisoane, îi amorţesc degetele de la mâini şi de la picioare, are tulburări de echilibru sau de vorbire şi rigiditate musculară. Hipotermia duce la deces, aşa că grăbeşte-te să-l duci la căldură, până nu rămâne fără cunoştinţă!

SONIA STANCIU

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*