ABA, drumul spre normalitate

Foto © PixeL Foto Memoirs - Fotolia.com
Foto © PixeL Foto Memoirs - Fotolia.com
Foto © PixeL Foto Memoirs – Fotolia.com

Autismul constituie una dintre neplăcerile copilăriei de care se tem cel mai mult părinţii. Mai ales că s-ar părea că-i fără leac şi persistă toată viaţa. Chiar aşa stând lucrurile, recurgând la ajutorul unor metode terapeutice şi educaţionale, se poate spera ca într-o zi copilul catalogat ca fiind autist să poată fi comparat cu unul obişnuit, iar pe viitor, ca adult, să ducă o viaţă independentă.
Autismul este o tulburare de dezvoltare de origine neurobiologică, fiind considerată una dintre cele mai severe tulburări neuropsihice ale copilăriei. Principala trăsătură a celor consideraţi autişti constă în izolarea totală, închidere în sine, după cum o indică însăşi denumirea, provenind de la grecescul „autos”, în traducere „sine”. Tulburarea se manifestă în prima copilărie, între 1,6 şi 3 ani, numărul băieţilor fiind de patru ori mai mare decât al fetelor, neputând fi identificată mai devreme, deoarece semnele specifice fie nu se manifestă, fie sunt greu de observat. Experienţa clinică arată că au existat situaţii în care copilul a parcurs o perioadă de dezvoltare aparent normală, chiar şi până la vârsta de 3 ani, după care, pe neaşteptate, şi-a schimbat brusc comportamentul, a început să se izoleze, să piardă abilităţile dobândite, să nu mai manifeste interes pentru joc.
Cauzele autismului n-au fost încă pe deplin elucidate. Unii sunt de părere că ar fi o disfuncţie a sistemului nervos central, alţii că este vorba de un defect genetic. Cu toate acestea şi deşi s-a constatat o creştere alarmantă a cazurilor de tulburări din spectrul autismului, prin recurgerea din timp şi susţinută la unele metode terapeutice şi educaţionale se poate ajunge la rezultate mulţumitoare.
Speranţă pentru viitor
O asemenea metodă, la care se recurge de câţiva ani şi în România, o reprezintă şi terapia ABA (Applied Behavior Analysis, în traducere Analiza comportamentală aplicată), cu rezultate remarcabile de-a lungul timpului, aplicată mai ales în SUA, începând de prin anii ‘70 ai secolului trecut, cu un procent destul de mare de reuşită, de 40%.
Terapia ABA constă în abordarea modului în care comportamentul – toate acţiunile şi abilităţile unei persoane caracterizate ca fiind autistă – poate fi influenţat de mediul înconjurător. Nu este nicidecum un tratament miraculos, ci un instrument în sprijinul terapeutului sau al părinţilor ce-şi învaţă copilul să descopere mediul înconjurător, să fie interesat de acesta şi să i se adapteze.
Pas cu pas
Înainte de toate, foarte importantă este identificarea semnelor autismului la o vârstă cât mai precoce, pentru a se putea interveni cât mai de timpuriu. Apoi, e important şi ca părinţii nu doar să dorească să-şi ajute copilul, ci şi să investească – şi nu e vorba doar de bani, deloc puţini, ci şi de energie, şi de multă, multă răbdare – în recuperarea potenţialului copilului. Şi, nu în ultimul rând, important – esenţial am putea spune – este ca acest potenţial să existe.
Şansele pentru obţinerea unor rezultate de succes în evoluţia copilului cu autism cresc considerabil dacă se începe o asemenea terapie la o vârstă cât mai precoce, înainte de 4 ani şi se fac 40 de ore de terapie săptămânal, timp de cel puţin 2 ani. Pe parcursul orelor de terapie se urmăreşte structurarea unei abilităţi pe care copilul trebuie s-o deprindă treptat: să vorbească şi să comunice, să identifice şi să recunoască culorile, literele, formele, să mănânce şi să se îmbrace şi dezbrace singur, fiind mereu recompensat pentru progresele făcute. Părinţii, chiar dacă nu pot ţine locul terapeutului, se pot implica activ în recuperarea copilului, participând la cursuri şi aplicând apoi cele învăţate în relaţia cu acesta.
Indicii îngrijorătoare
Cum îţi dai seama dacă ai un copil autist? Iată câteva dintre simptome:

  •  nu reacţionează la stimulii exteriori, pare că nu aude când e strigat, nu simte când este atins;
  •  pare tot timpul absent, nu-l interesează să relaţioneze cu ceilalţi, stă izolat, nu manifetă tendinţa de a se juca cu alţi copii;
  •  întâmpină serioase dificultăţi de vorbire şi deprindere a limbajului, iar când o face vorbeşte incoerent, fără logică, neputând duce la bun sfârşit o idee;
  •  se ataşează excesiv de anumite obiecte şi reacţionează violent când acestea îi sunt luate;
  •  îşi face singur rău prin acţiuni de automutilare, fără să simtă durere la intensitatea la care ar simţi-o un individ obişnuit.

Iniţiative lăudabile
De la începutul acestui an, se pot pregăti specialişti ABA şi în România, cursurile, cu durata de un an, acreditate pe plan internaţional, fiind organizate de Asociaţia pentru ajutorarea copiilor cu autism „Horia Moţoi”. Cei interesaţi să le urmeze trebuie să aibă un an de experienţă în activităţi cu copiii autişti, să fie absolvenţi de studii superioare şi să cunoască limba engleză. O iniţiativă salutară, chiar dacă terapia ABA este foarte costisitoare.
Din păcate, legea privind organizarea şi funcţionarea activităţilor şi practicilor de terapie comportamentală pentru persoanele care suferă de autism, în care se prevede ca o parte din costurile terapiei să fie suportate de Ministerul Sănătăţii, aprobată încă din 2010, încă nu are norme de aplicare.

OLGA SVEDUNEAC

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*