7 motive de neînţelegeri în familie

Foto: © Adam Borkowski / Fotolia

Foto: © Adam Borkowski / Fotolia
Foto: © Adam Borkowski / Fotolia

Căsnicia poate fi comparată cu un vas de porţelan. Pentru ca iubirea  ce-l umple să nu se scurgă din recipientul fragil,  el trebuie protejat,  apărat de lovituri.

Sigur, şi cei ce se iubesc se ceartă, important este să nu laşi disputele să afecteze armonia din viaţa de familie. Situaţiile tensionate şi discordanţele dintre partenerii de cuplu ar trebui discutate la scurt timp după ce s-au făcut simţite, susţin psihologii. Este foarte important, o spun tot ei, să nu se piardă abilitatea de a discuta unul cu celălalt nu doar despre treburile gospodăreşti, ci şi despre fiecare în parte, şi despre ceea ce înseamnă „împreună”. Acumularea în timp a ne- mulţumirilor nerostite, a repro- şurilor doar gândite pot face dificil dialogul, dacă nu chiar imposibil. Tot psihologii au scos în evidenţă şi care sunt principalele motive ale neînţelegerilor dintr-o familie.
1. Banii
Un subiect destul de frecvent de dispută, mai ales atunci când veniturile unuia dintre partenerii de cuplu sunt considerabil mai mari decât ale celuilalt. Chiar dacă un timp nu se va arăta niciunul din ei nemulţumit, mai devreme sau mai târziu „neajunsul” va fi pus în discuţie. Nimic rău în asta, important este pe ce ton şi în ce scop. Esenţial este să nu se uite că „împreună” înseamnă şi ca veniturile să se cumuleze, fără a constitui motiv de infatuare pentru unul sau frustrare pentru celălalt.
Soţia e casnică? Chiar dacă nu are venituri proprii, îşi aduce din plin contribuţia la întreţinerea familiei: găteşte, are grijă de gospodărie, de copii. Cam cât ar costa dacă ar face-o un străin?
2. Copiii
S-a constatat că cel mai adesea tensiunile cauzate de creşterea copilului apar când acesta ajunge la vârsta de 2-3 ani. Asta pentru că răbdarea tatălui, după ani în care partenera l-a neglijat, aşa percepe el grija şi timpul pe care i le-a acordat copilului, a ajuns la limită. Soluţia ar fi să se implice în educaţia copilului. Doar că e dispus s-o facă numai dacă relaţia dintre el şi soţia lui este una armonioasă. Aşadar, nu-l neglija. Nu uita că nu eşti doar mamă, ci şi soţie.
3. Treburile casnice
Cu toată „egalitatea între sexe”, câştigată de femeia mo-dernă, bărbatul, tributar unei mai vechi mentalităţi, susţine, fie şi măcar doar în gândurile lui, că de treburile gospodăreşti trebuie să se ocupe partenera de cuplu. Iar când o afirmă pe un ton ridicat şi se sustrage oricărei îndatoriri, relaţia dintre ei are mult de suferit, spun psihologii. Ce faci, te dai bătută? Nu, cooptează-l, lăsându-i însă libertatea să hotărască când şi prin ce anume.
4. Timpul personal
Oricare dintre partenerii de cuplu are dreptul să aibă un timp al său personal, important este ca petrecerea acestuia să nu fie în detrimentul relaţiei de cuplu, a activităţilor comune cu ceilalţi membri ai familiei.
5. Cariera
În general, femeile sunt mai dispuse să discute despre problemele lor de serviciu decât bărbaţii. Nu insista ca soţul tău s-o facă, ascultă-l doar când şi cât vrea să-ți vorbească despre ele şi, ceea ce este foarte important, nu-i impune soluţiile tale la problemele cu care se confruntă, la proiectele pe care le are.
6. Relaţiile intime
Dacă, din cauza unor pr-eocupări „majore”, unul dintre parteneri are un apetit mai mare pentru raporturi intime decât celălalt, relaţia dintre ei devine vulnerabilă. Studiile au arătat că cele mai multe cupluri se despart tocmai din acest motiv şi nu a situaţiei financiare sau a altor probleme ce intervin în viaţa de cuplu.
Aşadar, este foarte important să nu te laşi într-atât de absorbită de griji încât să uiţi de partener.
Acordă-i mai multă atenţie şi nu uita că într-o relaţie comunicarea este foarte importantă. Dacă nu se mai recurge la ea, distanţa dintre parteneri riscă să se mărească.
7. Evoluția fiecăruia în timp
Cu trecerea timpului, oricare dintre partenerii de cuplu poate evolua în felul lui propriu. Acceptarea faptului că celălalt s-a schimbat este benefică, cu condiţia ca diferenţele să nu fie prea mari sau transformările prea bruşte. La urma urmei, nu este suficient că într-o relaţie, precum cea de cuplu, sunt implicaţi doi adulţi, şi relaţia dintre ei parcurge – sau aşa ar trebui – un proces de maturizare.

Vinovat fără vină
Certuri, lacrimi, tristeţe. Şi nu ale copilului, ci ale părinţilor lui, la care cel mic asistă fără voie. Şi se simte vinovat, tot fără voie. Şi fără vină. Ce înţelege din toate acestea? Nimic, ceea ce nu înseamnă că sunt mai puţin traumatizante pentru el. Ce simte? Tristeţe, revolta, teamă, vinovăţie, zădărnicie, frică de a nu fi abandonat, stări de rău inexplicabile. În urma unei eventuale investigaţii psihologice, ar putea ieşi la iveală faptul că asemenea tulburări au debutat după certurile dintre părinţi. Soluţia? Nu vă certaţi în faţa copilului. Sau, mai bine, nu vă certaţi deloc. Vorbiți despre ce vă apasă!

OLGA SVEDUNEAC

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*