12 „porunci” pentru părinți

Foto: © Alliance - Fotolia

Foto: © Alliance - Fotolia
Foto: © Alliance – Fotolia

Copilul mic te pune adesea în dilemă, nu? Comportamentul inexplicabil şi  contradictoriu al copiilor nu este un capriciu, susţin psihologii. În spatele fiecărei acţiuni se află o rugăminte, dorinţa de a comunica ceva, nevoia de „regulile” sale.

1 Priveşte-mă în ochi
Când îmi ceri să fac ceva anume, priveşte-mă în ochi și vorbeşte-mi, în felul acesta mă ajuţi să mă concentrez la ceea ce-mi spui. Alt-fel, s-ar putea să nu te ascult. De pildă, dacă îmi strigi din bucătărie să-mi strâng obiectele împrăştiate în camera mea, voi fi foarte tentat să mă fac că nu am auzit nimic. Ce rost are să vorbeşti degeaba?

2 Fă-mă să înţeleg
Nu e suficient să-mi spui „nu te atinge de aragaz”, căci mi-e greu să respect o interdicţie căreia nu-i înţeleg sensul, nu-i cunosc urmările. Explică-mi: „e fierbinte şi s-ar putea să te arzi”. Aşa ceva cu siguranţă nu vreau să se întâmple.

3 Nu-mi interzice prea multe
„Nu alerga, transpiri şi ai să ră- ceşti!”, „Nu mângâia pisica, are purici”, „Nu te apropia de câine, o să te muşte!”, „Nu călca acolo, ai să te murdăreşti!”, „Nu te căţăra, ai să cazi!” Halal plimbare! La aşa o înşiruire de interdicţii, nu pot decât să fiu nedumerit şi să mă întreb: „Dar oare ce am voie să fac?” Şi de vreme ce ştiu foarte bine că nu le voi putea respecta pe toate, ce sens ar avea să mă străduiesc din când în când să fac impresie bună? Alege din multitudinea de „n-ai voie” şi „nu se poate” doar câteva interdicţii categorice şi permanente şi dacă vei urmări cu consecvenţă ca eu să le respect, chiar s-ar putea s-o fac. Vei fi mulţumită. Promit!

4 Nu uita: am crescut, dar tot mic sunt
Aşa că nu pot sta pur şi simplu într-un loc, când suntem un- deva împreună, de exemplu, decât dacă îmi captezi atenţia cu ceva interesant – un joc, o carte, o jucărie. Altfel, cum încă nu prea am voinţă, nu mă pot abţine să nu încalc regulile, mai ales că îmi dă mereu curiozitatea ghes să mă tot învârt de colo-colo să văd dacă nu cumva e ceva interesant prin jur. Iar în ceea ce priveşte regulile, le uit mereu. Aminteşte-mi-le din când în când, te rog!
5 Pune-mă la colţ
Am cam exagerat şi te-am scos din sărite? Cea mai mare pedeapsă este să mă laşi singur un timp oarecare, fie trimiţându-mă la colţ, fie într-un loc unde nu am nici televizor, nici jucării sau pur şi simplu să-mi ceri să stau pe un scaun fără să fac nimic. Chiar dacă nu vor fi decât câteva minute, mi se vor părea o veşnicie. Dar nu ţipa la mine, e suficient să-mi spui: „văd că eşti foarte supărat, stai acolo până când îţi trece şi te linişteşti”. Şi, ştii ceva?, să nu mă crezi dacă îţi spun: „n-am să mai fac”, e doar un tertip de a scăpa pe moment de nesuferita pedeapsă.

6 Laudă-mă
În evoluţia mea nu pot repurta nici un fel de succese, dacă nu mă bucur de înţelegerea şi aprobarea ta în tot ceea ce fac. Iar lauda, chiar şi atunci când este câştigată cinstit, se uită foarte uşor. Atenţie, nu la fel se întâmplă însă şi cu mustrările!

Și cum să NU procedezi

1 Nu mă răzgâia
Cu toate bunele tale intenţii, în felul acesta nu faci decât să mă ajuţi să devin un răsfăţat, adică să „mă strici”. Poate te surprinde, dar eu ştiu foarte bine că nu mi se poate pune la dispoziţie chiar tot ce pretind. Dar, deh, pur şi simplu nu pot rezista ispitei de a te pune la încercare.

2 Nu-mi răspunde cu aceeaşi monedă
Am crezut că trebuie să mă apăr şi te-am lovit sau te-am muşcat? Nu răspunde agresivităţii mele tot cu agresivitate. O să înțeleg că drep- tatea e întotdeauna doar de partea celor puternici. Asta vrei? Nu cred.

3 Nu da curs  provocărilor
Nu-mi permite să te mani-pulez cu expresii de genul: „Nu te mai iubesc!” atunci când îmi refuzi ceva. Şi reciproca e valabilă. Nu-mi spune: „Mi-ai frânt inima!” ca să mă faci să mă simt vinovat şi să mă manipulezi în acest fel. N-ar fi frumos să procedăm astfel. Şi nici sănătos!

4 Nu mă umili
Râzând de neputinţele, ne- reuşitele sau chiar greşelile mele. Şi nici nu mă compara cu alţii copii, spunându-mi că sunt mai grozavi decât mine.
Nu vei reuşi decât să mă faci să am o părere nu prea bună despre mine, să-mi striveşti personalitatea. Nu vrei asta, nu-i aşa?

5 Nu-i critica pe alţii în faţa mea
Pe tata, pe bunicul sau bunica. Chiar dacă eşti de părere că „au cam întrecut măsura”, răs-făţându-mă prea mult, sau nu eşti în general de acord cu felul în care consideră ei că trebuie să mă educe. Conveniţi asupra a ceea ce e bine sau nu pentru mine fără ca eu s-o ştiu, fără să mă simt obiect de dispută între voi.

6 Nu mă speria cu: „Vine el tata..!”
Nu ezita să mă pedepseşti pen-tru ceea ce am făcut în prezen-ţa ta, transferând asupra tatălui această responsabilitate. Pur şi simplu, fă-mă să înţeleg că am greşit, chiar recurgând la o mică pedeapsă, apoi iartă-mă şi pur şi simplu uită ce s-a întâmplat. Ce zici, nu-i aşa că până la urmă ne înţelegem?

OLGA SVEDUNEAC

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*