10 plante de sezon

Fotolia_27617885
© silencefoto / Fotolia

Plantele, aceste minunate „medicamente“ pe care ni le-a dăruit Mama Natură,
sunt folosite încă din timpuri preistorice pentru proprietățile lor vindecătoare.
Iar pentru că și-au dovedit eficiența le folosim cu succes și astăzi.
Îți dezvăluim secretele câtorva plante de primăvară 

1. Brusture – împotriva căderii părului

Dacă planta are cel puțin 2 ani, rădăcinile se recoltează în martie – aprilie, iar dacă planta are doar un an, rădăcinile se recoltează în octombrie – noiembrie. Brusturele este eficient în tratarea hiperacidității gastrice, gutei, durerilor reumatismale, litiazei biliare, hipertensiunii, afecțiunilor duodenale. Infuzia preparată din semințe sau din rădăcină dă rezultate excelente în uzul extern, sub formă de comprese: vindecă plăgile purulente, ulcerațiile, furunculoza și diverse erupții cutanate.
Infuzia se prepară din 2 – 4 linguri de rădăcină uscată și mărunțită la 1 litru de apă clocotită. Se acoperă vasul, se lasă să infuzeze 15 minute, se strecoară, se îndulcește și se bea întreaga cantitate în cursul unei zile.
Pentru stoparea căderii părului poți folosi următorul remediu: două linguri de ulei de brusture amestecate cu un gălbenuș de ou. Amestecul se întinde pe păr și, timp de 10 minute, stai cu capul înfășurat într-un prosop uscat și încălzit. Efectele sunt vizibile după numai o săptămână de tratament.

2. Nalbă mică – remediu pentru infecții urinare 

În scopuri terapeutice sunt utilizate frunzele, care se recoltează în perioada mai – august. Consumată sub forma de infuzie este eficientă în tratarea și ameliorarea tusei, bronșitei, laringitei (în faza iritativă), precum și a enteritei, constipației (are un efect ușor laxativ). De asemenea, proprietățile sale antiinflamatorii o fac utilă și în afecțiuni ale rinichilor și ale căilor urinare (nefrite, pielite, uretrite, cistite etc.). Pentru tratarea acestor afecțiuni se administrează intern o infuzie din frunze de nalbă preparată cu o linguriță de plantă la 250 ml apă clocotită sau sub formă de macerat la rece care se obține astfel: o linguriță de plantă se lasă într-un vas cu 200 ml apă rece timp de 12 ore, după care se filtrează și se încălzește puțin. Se beau 2 – 3 căni pe zi. Ca remediu împotriva amigdalitei sau aftelor se pot face gargarisme sau spălături locale, iar pentru tratarea furunculozei poți folosi cataplasmele cu decoct concentrat (se fierb 50 g de plantă într-un litru de apă).

3. Păducel – excelent sedativ

Păducelul este una dintre cele mai studiate plante din ultimii 30 de ani. Frunzele, florile și fructele posedă o mulțime de substanțe active, cu proprietăți curative importante.
Florile cu frunzele se recoltează în lunile aprilie – mai. Dintre efectele sale pe termen scurt putem aminti reglarea funcțiilor vegetative, scăderea tensiunii arteriale, calmarea sistemului nervos, îmbunătățirea circulației sanguine. Este un excelent sedativ, antispastic și vasodilatator, fiind recomandat ca remediu în afecțiuni de origine nervoasă, palpitații, aritmii, hipertensiune, angină pectorală, insomnii, tulburări de menopauză.
Ceaiul de păducel are un miros neplăcut și un gust fad, dar poți înlătura aceste inconveniente adăugând în apă, o dată cu el, o cantitate mică dintr-o plantă aromatică (busuioc, levănțică, tei sau mentă).
Pentru tratarea insomniei și a insuficienței cardiace se bea o infuzie preparată din o linguriță de flori sau de fructe bine mărunțite la o cană cu apă (250 ml), cantitate care se consumă în cursul unei zile. Pentru menopauză se recomandă o infuzie mai concentrată: o lingură de plantă la 250 ml apă, care se bea pe parcursul unei zile.

4. Păpădie – planta ficatului

Înflorește în luna aprilie și poate fi culeasă de acum și până la sfârșitul verii. Păpădia s-a dovedit eficientă în tratarea acneei, eczemei, reumatismului, constipației, edemelor, inflamațiilor articulațiilor, durerilor reumatismale, dischineziei biliare, colecistitei. O poți folosi în cure de dezintoxicare, căci ajută organismul să elimine toxinele.
Se consumă sub formă de infuzie: se fierb 250 ml apă, se adaugă 2 lingurițe de rădăcină rasă și se lasă să infuzeze un minut. Se ia vasul de pe foc și se adaugă 2 lingurițe de frunze tăiate mărunt. Se lasă vasul acoperit 40 de minute, apoi se strecoară. Se beau 2 căni pe zi.
Sucul de păpădie, obținut prin stoarcerea frunzelor proaspete, are un efect diuretic mai pronunțat decât infuzia.
Este eficient împotriva edemelor, gutei, eczemei, hipertensiunii arteriale, stimulează funcția hepatică și digestivă. Se ia câte o linguriță de suc de trei ori pe zi.

5. Rozmarin – combate tulburările digestive

În medicina naturală sunt utilizate toate părțile plantei și se recoltează în lunile aprilie – mai. Rozmarinul este util celor care au tulburări de memorie, de concentrare, dar și persoanelor depresive ori supuse unui de stres puternic. Relaxează mușchii, inclusiv pe cei digestivi și uterini, fiind eficient și împotriva colicilor abdominale, durerilor menstruale. De asemenea, este recomandat în dureri de cap, nervozitate, afecțiuni respiratorii și digestive (indigestie, balonare), oboseală, răceală și gripă, surmenaj psihic, reumatism cardiovascular și articular, aritmii.
Se folosește sub formă de infuzie: o linguriță de plantă la 200 ml apă clocotită, se acoperă și se lasă să infuzeze timp de 10 minute, după care se strecoară. Se bea călduț, câte 2-3 căni pe zi. În răceli, bronșite, tuse sunt folositoare inhalațiile.

6. Cimbru – calmează tusea

Se recoltează în luna aprilie, înainte de înflorire. Cimbrul este foarte apreciat ca plantă tămăduitoare: ajută digestia, calmează crampele puternice de stomac, combate balonările și diareea, acționează cu bune rezultate în tusea convulsivă și astmatică, precum și împotriva durerilor menstruale.
Infuzia se prepară cu 2 lingurițe de plantă la 250 ml apă fiartă. Se acoperă timp de 10 minute, apoi se strecoară. Din cimbru se pot prepara și băi împotriva tusei convulsive: se toarnă un litru de apă clocotită peste 100 g cimbru, se strecoară după 20 de minute și se varsă lichidul în cada plină cu apă caldă.

7. Pătlagină – detoxifiant de excepție

Pătlagina are proprietăți emoliente și laxative, astringente, anti-inflamatorii, hemostatice și cicatrizante. Planta proaspătă se recoltează din mai până în octombrie. Cura cu suc de pătlagină are efecte depurative. Sucul se obține prin presarea întregii plante, iar din acest suc se iau câte două linguri pe zi, timp de două săptămâni. Sucul obținut numai din frunze poate fi folosit, diluat cu apă, sub formă de gargară pentru tratarea durerilor de gât, a inflamațiilor mucoasei bucale, a gingivitei. Infuzia din frunze este eficientă împotriva inflamațiilor tubului digestiv și intestinului subțire (enterite), dar și în intoxicații, alergie. Infuzia se prepară cu o lingură de plantă la 250 ml apă clocotită, cantitate care se bea pe parcursul unei zile. Siropul de pătlagină este excelent în combaterea tusei uscate, dar și a rahitismului la copii: la 150 ml de suc obținut prin presarea plantei proaspete se adaugă 100 mg miere, din care se iau câte 3 lingurițe pe zi.
Sucul sau frunzele zdrobite pot fi folosite sub formă de comprese sau cataplasme pentru tratarea rănilor și înțepăturilor de insecte.

8. Muguri de plop negru – antibiotic natural

Extractele din muguri de plop conțin substanțe cu acțiune antibiotică și antifungică. Datorită compoziției similare propolisului apicol, mugurii de plop pot fi utilizați în tratarea multor afecțiuni cronice sau acute: stomatită, amigdalită, laringită, sinuzită, otită, bronșită, pneumonie, hipertensiune arterială și ateroscleroză, ulcer gastro-duodenal, enterite, colite, boli hepatice, parazitoze intestinale, infecții urinare, boli ginecologice.
Infuzia se prepară cu o linguriță de muguri zdrobiți la o cană de 250 ml apă clocotită. Timp de două săptămâni se beau câte 2 – 3 căni pe zi. Infuzia preparată din o linguriță de muguri la 200 ml apă se poate păstra într-o sticluță închisă ermetic și poate fi folosită pentru clătirea gurii, de 2 – 3 ori pe zi. Substanțele cu efect antibiotic pe care le conține vor forma o barieră eficientă în calea microbilor.
Tinctura se prepară din 20 g muguri care se macerează în 100 ml alcool de 90 grade timp de 10 zile. Se iau câte 10 – 20 de picături de trei ori pe zi, cu o oră înaintea meselor principale.

9. Salcie – antireumatic eficient

În scopuri terapeutice se folosește scoarța de salcie, care se recoltează de pe ramurile tinere de 2 – 3 ani (care au o grosime între 1 – 4 cm), în lunile martie – aprilie. Rămurelele se desprind de pe copac și se cojesc cu un cuțit. Scoarța obținută se taie apoi în bucăți mici de 2 – 3 cm, care se pun la uscat într-un loc bine aerisit (în aer liber nu se lasă mai mult de 1 – 2 săptămâni). Scoarța va fi folosită sub formă de decoct, după ce a fost măcinată fin cu râșnița de cafea. Este recomandată ca remediu în reumatism, spondilită anchilozantă, rinită acută sau cronică, răceală, gripă, sângerări menstruale puternice.
Decoctul se prepară din două linguri de pulbere de scoarță la 250 ml apă călduță. Se lasă 8 ore la macerat, apoi se filtrează. Peste planta rămasă după filtrare se mai adaugă 500 ml apă și se fierbe 5 minute. Preparatul poate fi păstrat în frigider timp de 4 zile, într-o sticlă cu dop. Din acest decoct se beau câte 50 ml de 3 ori pe zi timp de 21 de zile pentru reumatism, dar și pentru prevenirea tromboflebitei și a accidentului vascular cerebral. În caz de gripă sau guturai se iau la fiecare 2 ore câte 2 – 3 linguri de decoct, iar pentru dureri sau sângerări menstruale puternice se beau câte 100 ml de două ori pe zi.

10. Lemn dulce – hormon natural

Se folosesc rădăcinile și rizomul, care se recoltează în lunile martie – aprilie și toamna, în septembrie – octombrie. Lemnul dulce este recomandat pentru prevenirea osteoporozei, tratarea simptomelor menopauzei, a gastritei și ulcerului gastro-intestinal, alergiei, bronșitei acute și cronice, tusei uscate, infertilității la femei, hirsutismului.
Cel mai eficient preparat din lemn-dulce este tinctura, care se prepară prin macerarea a 10 linguri de rădăcină uscată și mărunțită în 500 ml alcool de 70 grade, timp de două săptămâni, într-un borcan închis ermetic.
După aceea licoarea se filtrează printr-un tifon și se depozitează în sticluțe mici, de culoare închisă. Tratamentul constă în administrarea unei lingurițe de tincturi diluată în 100 ml apă, de 3 – 4 ori pe zi, timp de 21 de zile.

ANGELA CÎLȚAN

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*